Se afișează postările cu eticheta articole. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta articole. Afișați toate postările

vineri, 8 iunie 2012

Ce este (auto)hipnoza?

Am scris până în acest moment o serie de articole despre hipnoză şi despre  tehnicile de folosire a hipnozei pentru a crea schimbări pozitive: de la cele obişnuite, de comportament, de eliminare a obiceiurilor nedorite şi până la cele complexe, de vindecare a unor boli “incurabile”.
Am observat că oricâte informaţii aş oferi, majoritatea oamenilor păstrează în minte (la nivel conştient sau ...subconştient) întrebarea: „Ce este până la urmă hipnoza?”
Doresc să aduc prin acest articol mai mult decât un simplu răspuns acestei întrebări: doresc să îţi arăt că cele mai frumoase, mai plăcute, mai memorabile lucruri din viaţa unui om se întâmplă... atunci când eşti  în hipnoză!
Ce este hipnoza?
Hipnoza este o stare a minţii în care facultatea critică este suspendată temporar iar sugestibilitatea faţă de informaţiile primite creşte exponenţial comparativ cu starea „obişnuită”. Astfel încât aceste informaţii selective se instalează rapid la nivelul minţii subconştiente şi devin realitate. Doar dacă persoana respectivă doreşte să le accepte!

Voi începe prin a face câteva afirmaţii. Şi apoi voi aduce argumente pentru fiecare dintre acestea:
1.    Starea de hipnoză este starea naturală a omului;
2.    Este cea mai sigură stare în care ne putem afla vreodată ;
3.    Este starea în care învăţăm cel mai bine;
4.    Este starea care oferă corpului şi minţii condiţiile optime  de regenerare şi de vindecare;
5.    Este starea care ne ajută „să fim oameni”: altfel, am fi doar nişte roboţi!
6.    Este cea mai plăcută stare în care ne putem afla;


1.    De ce este hipnoza starea naturală a omului?
Pentru că ne naştem în această stare şi rămânem aşa până la vârsta de 7-9 ani. În această perioadă învăţăm uşor şi fără efort lucruri pe care, ca şi adulţi, probabil că ne-ar fi foarte greu, dacă nu imposibil să le deprindem.
Doar pentru ca un copil să înveţe să facă primii paşi, trebuie să  folosească peste 150 de muşchi într-un tempo şi secvenţialitate perfectă. Dacă ar trebui să „înţeleagă” raţional întreaga schemă, cu siguranţă nimeni nu ar învăţa să meargă vreodată. Cu toate acestea, un copil nu îşi foloseşte „intelectul” ci capacitatea minţii subconştiente de a modela şi de a învăţa rapid, uşor şi fără efort!

2.    De ce este hipnoza cea mai sigură stare în care ne putem afla?

Pentru că atunci când ne simţim în siguranţă, mintea conştientă, raţională se poate deconecta, iar noi ne simţim bine. Atunci când ne relaxăm şi urmărim un film sau citim o carte bună ne simţim în siguranţă, iar imaginaţia noastră ne transpune în experienţa respectivă.
Atunci când suntem cu persoana iubită, factorul critic....zboară pe fereastră! Şi ne simţim în siguranţă. Pentru că suntem în siguranţă!


3.    De ce putem învăţa cel mai bine atunci când suntem în hipnoză?
Hipnoza nu înseamnă doar transă – adică o stare în care suntem cu ochii închişi. Hipnoza înseamnă suspensia temporară a factorului critic şi instalarea gândirii selective.
Atunci când suntem la un curs care ne face plăcere şi ascultăm o persoană căreia îi putem oferi încrederea, respectul şi deschiderea noastră – învăţăm mult mai uşor şi mult mai rapid! Primim informaţia respectivă fără efort – suntem pur şi simplu absorbiţi de ceea ce auzim, vedem sau simţim. În plus, reţinem mult mai uşor şi adesea, pentru totdeauna!
Secretul memoriei de lungă durată este asocierea: capacitatea minţii de a asocia o informaţie nouă cu ceea ce este deja întipărit în mintea noastră pentru a crea apoi legăturile neuronale la nivel cerebral. Această capacitate a creierului uman se numeşte neuro plasticitate.

Atunci când învăţăm într-o stare de „relaxare”, imersaţi în informaţie – creăm instantaneu asocieri şi „ancorăm” pentru totdeauna informaţia respectivă. O transformăm în cunoştinţe fundamentale, în credinţe, în abilitaţi, în comportamente şi, în final, într-o identitate. Aşa ajungem să ne alegem o profesie, o pasiune, un partener de viaţă – atunci când lăsăm mintea noastră să fie sugestibilă, impresionabilă fată de lucrurile pe care le învăţam!

4.    De ce este hipnoza o stare în care corpul se reface?

Sistemul nervos vegetativ (SNV) reglează activitatea organelor interne.
SNV are 2 componente: cea simpatică şi parasimpatică. Cele 2 componente funcţionează antagonic: adică ori este în stres, ori în relaxare (adică în refacere). O stare o anulează pe cealaltă.

În condiţii de activitate obisnuită (şi în special în cele de stres) funcţionează cu precădere componenta simpatică: muşchii se tensionează, creşte ritmul şi presiunea cardiacă. Adrenalina mobilizează energia din corp şi o orientează spre acţiune!
Sângele din viscere se mobilizează în membre pentru a lupta sau a fugi din faţa pericolului!
Ce înseamnă asta? Înseamnă că sistemul digestiv, reproducător şi imunitar sunt suprimate! Şi e firesc să fie aşa: dacă te fugăreşte un leu, ce rost mai are să mai consumi energie pentru digestie sau pentru a lupta cu o infecţie? Mai bine alergi cât te ţin picioarele şi vezi mai târziu cum rezolvi tu celelalte nevoi ale organismului tău. Nu întâmplător,  primele semne ale stresului cronic se regăsesc în problemele sistemului digestiv (ulcere, gastrite) sau în scăderea imunităţii!

Atunci când suntem în siguranţă.....ne putem relaxa. Starea de hipnoză activează componenta parasimpatica, iar organismul se regenerează şi sistemul imunitar funcţionează la capacitate maximă!
 Cu alte cuvinte, relaxarea (în special cea hipnotică) dă posibilitatea organismului să se regenereze şi să-şi restabilească starea de sănătate!

5.    V-aţi gândit vreodată ce ne face sa fim oameni?

Blaise Pascal spune că „Omul nu este decât o trestie gânditoare” . După părerea mea, aceasta afirmaţie  este parţial corectă. Cred că omul este o combinaţie extraordinară dintre raţiune şi emoţie, dintre gândire şi trăire, dintre logică şi intuiţie. Un echilibru delicat.
Pot să spun că am întâlnit persoane care încearcă să-şi reprime emoţiile, să trăiască doar cu ajutorul minţii raţionale, logice, analitice, reci. Şi pot spune că nu întâmplător au ajuns la mine – pentru că, într-un mod paradoxal, doar înţelegerea logica a unor concepte nu rezolvă problema.
Pot spune din experienţă că o persoană se simte bine (fizic, mental, emoţional şi spiritual) atunci când mintea conştientă, raţională este în acord cu trăirile, cu emoţiile din subconştient. Şi cu vibraţia spirituală înaltă din zona supraconştientului....

Însă despre supraconştient...vom discuta într-un alt articol!

6.    De ce este cea mai plăcută stare?

„Viaţa nu este măsurată în numărul respiraţiilor noastre, ci în acele momente care ne opresc respiraţia” - Hilary Cooper
Am fost odată invitat să vorbesc într-o emisiune televizată la postul 10TV despre hipnoză şi am făcut afirmaţia că cele mai frumoase momente ale vieţii noastre le petrecem în starea de hipnoză: bucuria de a primi dragostea mamei şi de a fi hrăniţi, chiar din momentul în care ne naştem, bucuria de a fi încurajaţi, ţinuţi de mână şi apreciaţi atunci când facem primul pas.
Fericirea şi exaltarea primei iubiri, pasiunea primului sărut, bucuria de a trăi toate acele momente magnifice ale vieţii noastre: de a fi prezenţi, absorbiţi total, de a simţi emoţiile, de a trăi viaţa cu pasiune.
Moderatorul emisiunii, Dan Tudor, a descris un astfel de moment al vieţii sale pe care l-a trăit „cu sufletul la gură”: golul magistral dat de Gică Hagi la Campionatul Mondial din '94. Un moment în care practic, timpul s-a oprit, gândurile s-au oprit, un moment al speranţei, al emoţiei profunde (aşa cum doar un microbist adevărat o trăieşte).
Vorbind despre acest moment l-am văzut practic retrăind exaltarea şi bucuria – din punct de vedere tehnic – o regresie hipnotică!


În final, ,,hipnoza” nu este decât un cuvânt, o etichetă fără valoare. Valoarea acesteia i-o dai chiar tu: spune-i relaxare, stare de bine, bucurie şi....dragoste!
Vorba scriitorului Marin Preda: „Dacă dragoste nu e....”

Aşadar, prietene, aminteşte-ţi cele mai plăcute momente ale vieţii tale – şi apreciază ce înseamnă hipnoza pentru tine!

joi, 17 mai 2012

A fi acasa

Ai mai auzit desigur aceasta propozitie sau expresie, in sens spiritual...si eu si nu numai atat dar o si experimentez cu fiecare clipa cand imi ascult sufletul.
Cum vine asta? Simplu. Si pentru ca cei mai multi dintre noi avem momente cand experimentam cel mai adesea “a nu fi acasa”, iti impartasesc cum simt eu cand nu sunt acasa...

 Ai simtit vreodata cum e sa innoti impotriva curentului, la figurat vorbind? Ai simtit cum este cand nimic din ce ai asteptat nu se intampla? Ca nimic nu se leaga in jurul tau? Ca depui eforturi de multe ori inumane pentru ca ceea ce ti-ai propus sa duci la bun sfarsit? Ai simtit un dor de altceva desi crezi ca esti foarte bine cu acest ceva pe care il ai acum ( viata ta cu tot ce e in ea)...ai mai experimentat  simtirea ca nu esti unde ar trebui sa fii, in locul potrivit, la momentul potrivit, cu oamenii potriviti? Ai simtit ca nu esti in largul tau acolo unde esti?

 Asta si multe asemenea simtiri inseamna ca nu esti acasa, insemana ca nu esti pe drumul tau si nu inseamna neaparat ca ai un drum predestinat ci inseamna ca din posibilitatile infinite de a crea o viata minunata pentru tine, tu ai ales posibilitatea sau posibilitatile care nu iti sunt deloc prielnice in acel moment  al evolutiei tale...

Dar macar stim sa identificam daca ne aflam pe drumul cel bun  sau nu?
Dar daca  inversam cele de mai sus,  le transformam in ceea ce inseamna a fi acasa, a fi una cu sufletul tau, a-i asculta intelepciune si a-i urma “pasii” spre a fi.... fericire...

Sau altfel spus, a fi acasa este si atunci cand te iubesti cu adevarat iar asta inseamna ca  iti acorzi dreptul la liniste, prosperitate, bucurie si fercire, drept divin si inalienabil al fiintei umane. Atunci cand te iubesti cu adevarat esti in legatura constienta cu sufletul tau si atunci sti exact ce sa faci, cum sa faci, unde sa fii, in care moment...Atunci cand te iubesti cu adevarat iti oferi acele experiente de care iti este dor si care te propulseaza in evolutia ta...Atunci cand te iubesti cu adevarat te si pretuiesti cu adevarat si iti oferi tot ceea ce intreaga ta fiinta  are nevoie sa fie, sa faca, sa creeze, sa exprime sa se exprime... si totul curge, curge de la sine fara nici un strop de efort..este ca si cum innoti in rau si raul innoata cu tine la vale si tu innoti cu el, este ca si cum toate portile ti se deschid intr-o clipita si tot ceea ce sufletul tau si-a dorit iti vine in valuri line..totul se schimba intr-o clipa atunci cand te pui pe drumul bun...tot ce ai nevoie sa ai vine, tot ce ai nevoie sa fii esti si totul cu atata usurinta...este sentimentul momentului in care faci ceva ce iti place foarte mult...cu siguranta sunt momente in viata ta cand iti doresti ceva cu tot sufletul si acel ceva vine catre tine foarte usor, aproape ca un miracol...asa cum simti ca ti se potriveste o manusa care ti se potriveste, asa simti si viata cand esti in acord cu intrega-ti fiinta, asa simti tot in jurul tau...

Acum intreaba-te tu cititorule, ce simti? Asculta-ti inima in tacere si ea iti va sopti daca ii este bine sau nu...intreaba-ti sufletul daca ii este bine, daca se simte liber, fara frica, fara temeri doar iubire si dorinta de a experimenta si de a se experimenta in cele mai frumoase feluri...cititorule, fii sincer fata de intreaga-ti fiinta, esti tu fericit acolo unde esti acum? Esti convins ca asta este tot ce poti tu? Esti convins  ca nu exista mai mult decat atat, acel ceva care sa te faca sa exprimi starea de liniste si iubire si libertate deplina?
Intreaba-te, raspunde-ti si daca este cazul actioneaza...eu asa fac...te incurajez cu toata iubirea mea sa fii tu si sa exprimi cea mai mareata versiune a ta prin a o crea impreuna cu sufletul tau... si te asigur ca totul va curge precum raurile curg din munti cand se topeste zapada, si creeaza minunata primavara...

Atunci cand ai linistea in suflet, multumirea si satisfactia vietii tale, inseamna ca este bine, esti bine, esti acolo, la locul potrivit, momentul potrivit, oamenii potriviti...Iubeste-te si pretuieste-te cu adevarat si intregul Univers iti va fi recunoscator, iti va raspunde cu aceeasi iubire si pretuire!
Namaste!

Oana Stefan

luni, 23 ianuarie 2012

Puterea autosugestiei : Cum putem sa ne construim realitatea!

Legile mintii

Intreg universul este guvernat de anumite legi: nimic nu este intamplator, iar tot ceea ce exista functioneaza dupa anumite reguli.

Aceste reguli exista, fie ca le cunoastem sau le ignoram: de exemplu legea gravitatiei. Putem fi de acord sau o putem ignora; insa daca alegem cea de-a doua varianta avem posibilitatea de a simti imediat consecintelele...

La fel ca si legile fizicii, mintea umana functioneaza dupa mai multe reguli. Daca insa gravitatia poate fi usor “testata”, efectele produse de ignorarea sau incalcarea regulilor mintii sunt mult mai subtile.

Lucrurile pe care le asteptam, tind sa fie realizate!

Este probabil cea mai importanta “regula a mintii” :  - regula care explica anumite fenomene ce nu mai pot fi ignorate : “Legea Atractiei”, efectul placebo, efectul sincronicitatii si...hipnoza.

Toate aceste fenomene au fost observate insa nu au fost explicate riguros din punct de vedere stiintific. Insa nu pot fi ignorate : ele exista si vor exista si vor fi probabil explicate la un moment dat prin “formule” si “teorii” riguroase. Sau poate nu.......

Cum poate aceasta lege sa explice lucruri in aparenta inexplicabile?
Si de ce totusi.......”Legea atractiei” nu functioneaza intotdeauna? Dintr-un simplu motiv : “intelegerea teoretica” a acestei legi nu are nicio valoare daca nu este “inteleasa” in mod practic.

Nu este suficient sa dorim un lucru: este absolut necesal sa-l internalizam, sa-l aducem “in suflet”, sa credem... pentru a-l putea avea.

Teorie vs Practica

Avem 2 perspective din care putem lucra: prima este cea a mintii intelectuale: sa aplicam teoria, sa gasim argumente, sa ne gandim cum putem obtine un lucru, sa planificam, etc.

Mintea constienta se descurca foarte bine cu aceste lucruri, dar de cele mai multe ori doar cunoasterea teoretica nu ne ajuta. De exemplu, indiferent cat de mult studiem teoretic mersul pe bicicleta, vom invata sa mergem cu adevarat doar atunci cand actionam, cand ne asezam pe o bicicleta si exersam.

Cea de-a doua perspectiva este cea a mintii experientiale: mintea subconstienta. Odata ce am adus o idee la acest nivel, lucrurile se intampla! Nu mai avem nevoie sa ne gandim cum sa mergem pe bicicleta, pur si simplu mergem!
Stim ca detinem aceasta indemanare si mai ales credem ca putem. Si nu credem doar 99%, credem 100%.

Ceea ce ne putem imagina, putem realiza!

Incepand cu cea de-a doua jumatate a secolului trecut a aparut teoria care spune ca “Sistemul nervos raspunde doar la imagini mentale”. Acest concept a inceput sa fie testat si aplicat in special in sport, folosind tehnicile vizualizarilor creative. Sportivii “isi imaginau” proba sportiva si o exersau de nenumarate ori in minte pana atunci cand o “internalizau”, pana atunci cand reuseau sa creada ca pot sa doboare recordul. Iar apoi, in lumea reala, reuseau cu adevarat. De ce? Pentru ca facusera deja acest lucru, de multe ori..... in minte!

Imaginatie + Emotie – combinatia succesului!

Insa vizualizarile creative mai au nevoie de un ingredient “secret” pentru a functiona: de puterea emotiilor!
Doar simpla imaginatie nu este de ajuns: avem nevoie sa ne implicam si emotional in imaginea mentala: sa simtim ca putem atinge acel obiectiv, sa ne vedem in timp real, simtind toate emotiile ca si cum s-ar intampla in prezent.

In acest moment, mintea constienta este “provocarea” ce poate transforma tehnica vizualizarii intr-un esec!

Exista posibilitatea, in acest moment, sa intervina o alta regula a mintii: “Cu cat este mai mare efortul constient, cu atat este mai redus raspunsul subconstient”. Altfel spus, cu cat ne gandim mai mult atunci cand vizualizam, cu atat mai mult ne vom indeparta de performanta.

Inca odata domeniul sportiv este un exemplu: Pentru un atlet, “gandirea” este “moartea” performantei. Orice alt lucru in afara de ceea ce face ii va afecta in mod negativ rezultatele in proba sportiva.

Expectativa mentala (sau puterea credintei)

Credinta este cea care transforma un concept, o idee sau o sugestie in realitate. De ce? Pentru ca este un vehicul (sau un trenulet daca vreti) care transporta un nou concept din “orasul” mintii constiente catre “continentul” subconstientului.

Astfel se poate explica de ce oamenii ajung sa faca “lucruri traznite” sau chiar periculoase: pentru ca ideea respectiva a ajuns in subconstient!
De asemenea se poate explica de ce alti oameni reusesc sa faca lucruri extraordinare chiar daca nu au nicio sansa (in mod teoretic) de a face acel lucru.

Cum reusim “sa credem” ceea ce dorim sa realizam?
Fiecare dintre noi avem foarte multe obiective pe care dorim sa le realizam. Unele dintre acestea “par” a fi realizabile, iar altele le consideram irealizabile. De ce? Pentru ca ne este greu sa credem ca le vom obtine, chiar daca, in mod constient, ni le dorim.

De exemplu: foarte multi oameni isi doresc sa castige o avere. Insa putini dintre acestia chiar reusesc. De ce unii reusesc si altii nu? Pentru ca cei dintai cred ca pot. Si gasesc dovezile in acest sens in permanenta, iar dovezile sunt indicatorii care ne anunta ca suntem pe drumul cel bun!

Aici intervine inca un secret: putem cauta doar acele dovezi de care avem nevoie! Cu alte cuvinte sa ne deschidem catre posibilitate, catre oportunitate, sa cautam confirmarile care ne ajuta sa credem. Sa credem in propriul nostru succes. Henry Ford spunea : “If you think you can do a thing or think you can't do a thing, you're right.” Altfel spus, indiferent de ceea ce crezi (sau alegi), ai dreptate!
Si nu intamplator Ford a fost unul dintre cei mai bogati oameni din lume...

Credinta ne ajuta sa reusim atunci cand totul pare impotriva noastra!

Cand spun credinta nu ma refer la aspectul religios. Ma refer la acea incredere de neclintit ca lucrurile se vor intampla asa cum dorim!
Aceasta abilitate o are fiecare dintre noi, indiferent de nivelul intelectual, de sex, de conditiile sociale sau materiale, indiferent de abilitatile sau calitatile fizice!

Iar pentru ca o demonstratie face “cat o mie de cuvinte”, va ofer in final o mostra de “inexplicabil”: folosirea autosugestiei pentru a realiza un lucru imposibil din punct de vedere stiintific: anestezia (eliminarea senzatiei de durere) realizata prin autosugestie.

In aceste demonstratii filmate “l-am testat” pe Catalin intr-o maniera grosolana dar sugestiva. Veti putea urmari puterea mintii umane in actiune! Vizionare placuta!


luni, 16 mai 2011

Anestezia hipnotică

Posibilitatea de a crea efecte anestezice cu ajutorul hipnozei a fost folosită încă din secolul 19, la scurt timp după ce medicul scoţian James Braid a „patentat” aceasta stare specială a minţii sub denumirea de „hipnoză” (în mitologia greaca Hypnos este zeul somnului).

Primele aplicaţii ale anesteziei hipnotice au fost realizate tot de un medic scoţian : James Esdaile. Esdaile a lucrat ca medic într-un spital din Calcutta, India şi în timp de câţiva ani a perfectat o tehnică de anestezie cu ajutorul căreia a realizat numeroase intervenţii chirurgicale fără a folosi nicio substanţă chimică (anestezia chimică a fost inventată cu câţiva mai târziu).

La vremea respectivă rata de mortalitate că urmare a intervenţiilor chirurgicale era inimaginabilă; totuşi Esdaile folosind anestezia hipnotică a observat că pacienţii sai supravieţuiesc (fără a suferi şocul teribil din timpul operaţiei) şi se refac mult mai bine după operaţie, comparativ cu „performantele” obţinute de pacienţii altor medici.

Încrezător că noua sa metodă poate aduce o contribuţie semnificativă în domeniul medical, Esdaile s-a întors în Anglia şi a prezentat tehnica sa Colegiului Regal de Medicină. Din nefericire, somităţile medicale din acea vreme nu au fost impresionate favorabil şi au concluzionat că „Dumnezeu a lăsat durerea cu un scop (benefic??). Durerea este necesară bolnavului. Aceasta este voinţa Domnului”.

Cu toate acestea, câţiva ani mai târziu, pentru prima dată în istoria lumii, „Dumnezeu îşi va schimba voinţa”, iar regina Angliei va naşte folosind primul anestezic chimic – cloroformul.

Astfel anestezia hipnotică, fără efecte secundare a lui Esdaile a rămas într-un anonimat aproape total, iar noua descoperire va avansa (lăsând de asemenea în anonimat destul de multe victime până la descoperirea principiilor de dozaj ale substanţei anestezice).

Jumătate de secol mai târziu, anestezia hipnotică va „ieşi din nou la suprafaţă” fiind pusă la cele mai grele probe. De aceasta dată, ocazia a fost adusa de Primul Război Mondial în bătălia de la Verdun, una dintre cele mai sângeroase bătălii din istoria modernă. Numărul răniţilor a fost atât de mare încât rezervele de anestezic s-au epuizat imediat. Medicii au fost nevoiţi să opereze fără anestezie mii de răniţi. Însa unii dintre aceşti doctori cunoşteau tehnicile anesteziei hipnotice şi le-au aplicat cu succes.

În deceniile ce au urmat aceste tehnici au fost perfecţionate şi folosite de mai mulţi doctori. Unul dinte cei mai influenţi hipnotisti, Dave Elman a predat în cursurile sale de hipnoză tehnici avansate de anestezie. Efectele tehnicilor sale erau incredibile (chiar şi pentru momentul prezent).

Elman a predat aceste tehnici numai cadrelor medicale – peste 3000 de medici din Statele Unite ale Americii au învăţat să obţină anestezia hipnotică pentru intervenţii uşoare în mai puţin de 1 minut. Primul caz de intervenţie chirurgicală complexă (operaţie pe cord) a fost realizat de către studenţii lui Dave Elman în anii '50. De asemenea studenţii lui Elman au fost primii medici care au folosit hipnoza pentru naşteri naturale fără durere – sunt probabil câteva mii de astfel de cazuri documentate medical.

Elman a fost primul hipnotist care a inventat metode ştiinţifice de a obţine anestezia prin hipnoză, simple, rapide, eficiente şi uşor de aplicat într-un cabinet medical. Tehnicile lui Elman au avut un efect hotărâtor pentru acceptarea hipnozei ca şi tehnică complementară în practica medicală de către Asociaţia Medicală Americană în anul 1958.

Puteţi urmări mai jos o demonstraţie de anestezie hipnotică :

Ceea ce este şi mai interesant este faptul că această anestezie a fost obţinută prin autosugestie şi autohipnoza.

Puteţi observa cât de uşor poate fi realizată anestezia hipnotică : în doar câteva secunde „pacientul” obţine transa şi anestezia locală !

Pentru a demonstra că aceasta performanţă nu este doar o întâmplare şi că este absolut reală, am repetat această procedură într-o demonstraţie „live” :

 

Care sunt aplicaţiile anesteziei : pentru orice manevră medicală dureroasă : de la intervenţii stomatologice până la intervenţii chirurgicale, anestezia hipnotică poate înlocui cu succes anestezia chimică (bineînţeles dacă doctorul cunoaşte tehnica şi are experienţa necesară).

O aplicaţie importantă este naşterea fără dureri cu ajutorul hipnozei (sau autohipnozei), aplicaţie ce elimina traumele nou născutului şi reduce semnificativ riscurile naşterii şi pentru mamă.

luni, 9 mai 2011

Aplicaţiile hipnozei

Care sunt problemele care pot fi rezolvate cu ajutorul hipnozei?

Exista o gamă largă de aplicaţii care se înscriu în 2 mari categorii :

  1. Aplicaţii medicale

  2. Aplicaţii non-medicale

1. Aplicaţiile medicale sunt cele care presupun intervenţia unui medic specialist care diagnostichează şi prescrie un tratament pentru a vindeca o afecţiune fizică sau psihică.

Practic, o problemă diagnosticabilă medical se înscrie în această categorie : aproape orice afecţiune de origine psihogenă (generată de către minte), începând cu o simplă gastrită produsă din cauza stresului până la cele mai cumplite boli autoimune, auto distructive ca şi cancerul.

Chiar şi cancerul poate fi tratat cu ajutorul hipnozei?

Răspunsul este afirmativ. Care sunt dovezile ? Cine poate dovedi acest lucru ?

În sprijinul acestei afirmaţii stau sute de cazuri ale unor pacienţi suferinzi de cancer care au reuşit să treacă cu succes peste această maladie neiertătoare cu ajutorul hipnozei, sub îndrumarea lui Steve Parkhill.

Probabil unul dintre cei mai buni hipnotisti din lume (deşi aproape necunoscut), Steve a lucrat în special cu bolnavii de cancer aflaţi în faza terminală, cu acei oameni cărora medicina tradiţională nu le-a dat nicio şansă de supravieţuire.

Oamenii trimişi să moară acasă de către medici au reuşit să se vindece complet cu ajutorul tehnicilor hipnotice folosite de Steve, aceleaşi tehnici pe care vi le-am prezentat în capitolele anterioare.

Rata de succes pentru clienţii lui Steve depăşeşte 80 %. Iar atunci când medicina tradiţională prognostichează 0 % şanse de vindecare, se pare totuşi că hipnoza funcţionează foarte bine în acest caz, nu-i asa? Puteţi urmări un fragment dintr-o emisiune cu Steve:

 

Steve Parkhill a prezentat concluziile muncii sale în tratarea cancerului cu ajutorul hipnozei în lucrarea „Answer Cancer – The Healing of a Nation”, o carte extraordinară ce explica atât condiţiile de apariţie ale cancerului dar şi metodele folosite pentru a vindeca complet persoanele aflate în suferinţă.

Dacă hipnoza poate fi folosita cu succes împotriva cancerului atunci înseamnă că poate fi folosită cu succes şi pentru alte afecţiuni medicale, iar practica a dovedit acest lucru în sute de mii de cazuri de boli cu origine psihogenă: astm bronhic, aproape orice tip de alergie, problemele tubului digestiv (gastrită, ulcerul gastric, simptomul colonului iritabil), o mare parte din boli de piele având cauze medicale necunoscute (psoriazis, eczema, vitiligo), boala lui Crohn, fibromialgia, impotenţa şi frigiditatea psihogenă, hipertensiunea arterială, diabetul..... şi lista poate continua...

Un aspect foarte interesat îl reprezintă aplicaţiile medicale ce presupun modelarea corpului cu ajutorul minţii : încă din anii '70 medicii au demonstrat prin studii practice posibilitatea de a modifica forma şi mărimea sânilor cu ajutorului hipnozei.

Rezultatele obţinute au fost publicate în lucrări şi rapoarte medicale (scrise de mai mulţi medici ce au lucrat independent) care atestă rezultate pozitive în acest sens.

Una dintre aplicaţiile hipnotice cel mai des folosite şi apreciate atât de pacienţi cât şi de medicii practicanţi este anestezia hipnotică, aplicaţie despre care vom discuta pe larg în capitolul următor.

O alta categorie sunt afecţiuni psihologice, în general probleme emoţionale cronice şi dificil de tratat (chiar şi cu medicaţie): fobia, anxietatea cronică, depresia cronică, etc.

2.Aplicaţiile non-medicale sunt acele aplicaţii care nu necesită intervenţia unui medic specialist : sunt problemele obişnuite ale oamenilor obişnuiţi

În aceasta categorii se înscriu probleme cu ar fi: renunţarea la fumat, slăbitul, îmbunătăţirea atenţiei şi a concentraţiei, îmbunatăţirea respectului şi a imaginii personale, deprinderea abilităţii de a vorbi în public, îmbunătăţirea performanţelor intelectuale şi fizice.

Tot în categoria aplicaţiilor non-medicale intra şi cele recreaţionale : hipnoza pentru relaxare, hipnoza de divertisment (spectacolele de hipnoză), găsirea obiectelor pierdute şi, bineînţeles aplicaţii metafizice pentru cei interesaţi de „cunoaşterea neconvenţională”: regresie în vieţi anterioare, obţinerea unor stări înalte de conştiinţă, experienţe extracorporale..... şi lista poate continua.

De asemenea, experienţele hipnotice pot fi asistate de către un operator (hipnotistul) care ghidează o persoană sau pot fi neasistate în cazul folosirii autohipnozei.

marți, 1 martie 2011

Tehnici de hipnoza – Iertarea

Regresia hipnotică este un instrument extraordinar de a descoperi sursa problemei şi de a înlătura informaţiile eronate asociate evenimentului. De multe ori doar această “înţelegere lăuntrică” a situaţiei este suficientă pentru a înlătura cauza şi în acelaşi timp problema din viaţa “clientului”.

Însă, exista cazuri în care acţiunile altor persoane care au participant la acel eveniment (numite Ofensatori), generează emoţii negative extrem de puternice. Acele emoţii joacă rolul unui “declanşator” pentru comportamentului nedorit. Atâta timp cât acea emoţie există în subconştientul “clientului”, “Ofensatorul” continuă să-l rănească emoţional. Mai mult, odată cu trecerea timpului, situaţia are şanse mari să se înrăutăţească deoarece fiecare situaţie similară (SSE) reîntăreşte emoţia negativă şi în consecinţă comportamentul nedorit.

De cele mai multe ori emoţiile generate de către “Ofensator” sunt : teama, furia şi vinovăţia. Aceste 3 emoţii negative sunt responsabile pentru aproape toate comportamentele nedorite, fie că este vorba de mâncat în exces sau de teama de a ţine un discurs în public.

Cea mai bună tehnică de a neutraliza “Ofensatorul” şi emoţiile asociate este de a ierta această persoană (şi toate persoanele cu rol de ofensator descoperite în regresia hipnotică).

Ce înseamnă iertarea ?

Iertarea este un proces ce se desfăşoară în mai multe etape. Însă înainte de a trasa aceste etape vreau să vă explic ce înseamnă iertarea :

Iertarea nu înseamnă a scuza “Ofensatorul” pentru faptele comise : înseamnă a înţelege că acea persoană a acţionat în modul în care a fost “programată”. Fiecare om acţionează în funcţie de programele din subconştient , în funcţie de de modul în care a învăţat să reacţioneze într-o anumita situaţie. De asemenea, înseamnă să realizăm că acea persoană nu avea nicio altă opţiune de a acţiona altfel.

Iertarea nu are nicio valoare dacă este privită că un simplu cuvânt. A ierta cu adevărat înseamnă a înţelege că evenimentele întâmplate nu mai pot fi schimbate, iar singurul mod de a ne elibera de povara emoţională cauzată de către Ofensator este să-i transmitem acceptare şi iubire necondiţionată.

Iubirea este antidotul necesar pentru a neutraliza furia, teama şi vinovăţia. Este absolut esenţial să se înţeleagă importanţa alegerii de a ierta : atâta timp cât vom alege “să îi oferim acceptare şi iubire necondiţionată” Ofensatorului, vom fi liberi de toate constrângerile emoţionale provocate de acea persoană.

Hipnoza ne oferă posibilitatea extraordinară de a transmite aceste informaţii unei persoane aflate într-o stare ridicată de sugestibilitate. Iertarea crează o transformare pozitivă extrem de puternică, deoarece întregul proces se realizează la nivelul identităţii acelei persoane, adică la nivelul Minţii subconştiente.

De cele mai multe ori o emoţie negativă este simţită că o tensiune într-o anumită parte a corpului. De cele mai multe ori aceasta tensiune se acumulează la nivelul organelor controlate de către sistemul nervos autonom. Pentru unele persoane acesta tensiune se află la nivelul stomacului provocând ulcerul gastric. La alte persoane apare la nivelul căilor respiratorii şi se numeşte astm.

Odată realizata iertarea, acea tensiune dispare şi odată cu ea va dispărea şi afecţiunea respectivă. Senzaţia pe care persoana o simte este de uşurare, de eliberare, de linişte fizică, emoţională şi sufletească.

Iertarea înseamnă eliberarea din lanţurile emoţionale şi aduce cu sine o perspectivă nouă pozitivă din toate punctele de vedere în viaţa unei persoane.

După finalizarea procesului de iertare, sugestiile directe pentru schimbări pozitive pătrund din Mintea Subconştientă “la fel cum apa intra într-un burete uscat” pentru că nu mai exista nicio rezistentă emoţională, nicio contradicţie intre elementele subconştientului şi cele ale viitoarei transformări pozitive dorite.

Odată ce perspectiva distorsionată a realităţii a fost corectată, chiar şi fără sugestia directă acea persoană va obţine schimbări pozitive profunde. La fel cum organismul vindeca după rană fizică, în acelaşi fel mintea subconştientă “se vindeca” odată ce trauma emoţională a fost înlăturată.

Efectele iertării sunt pur şi simplu miraculoase!

Iertarea are două componente şi este recomandat să fie realizate în această ordine :

1.Iertarea celorlalte persoane care au “rănit” clientul

Acest proces se realizează în etapele următoare :

Crearea unei cadru specific (camera rotundă) : Este preluată după tehnicile Gestalt create de Fritz Pearls : - persoanei aflata în hipnoză i se cere să-şi imagineze o cameră rotundă în care se află 2 scaune faţă în faţă. Într-unul dintre scaune va sta ea, în celalalt va sta Ofensatorul.

Readucerea şi accentuarea emoţiei negative : “Clientul” este încurajat sa-i spună “Ofensatorului” modul în care acesta din urmă l-a rănit. În acest timp hipnotistul joacă rolul unui antrenor care îl încurajează să dea frâu liber sentimentului. Scopul este de a crea o abreacţie emoţională, de a ajuta “clientul” să simtă sentimentul respectiv la cote maxime. Vă amintiţi de una din regulile minţii subconştiente : “Atunci când emoţia şi raţiunea sunt în conflict, emoţia va triumfa întotdeauna. Pentru a fi capabil să realizeze iertarea, emoţia trebuie “extenuată”. Şi cum poate fi mai bine realizat acest lucru decât aducând această emoţie la un nivel maxim şi ajutând “clientul” să îşi consume energie emoţională!

Aducerea înţelegerii în privinţa acţiunilor Ofensatorului : Odată ce am neutralizat emoţia, avem posibilitatea “sa aducem în scenă raţiunea” şi să ajutăm clientul să înţeleagă şi să accepte faptele Ofensatorului. Scopul hipnotistului este de a ajuta “clientul” să ierte Ofensatorul pentru tot ceea ce i-a făcut. Iar acum vom da posibilitate “Ofensatorului “sa răspundă acuzaţiilor “clientului”!

Va reamintiţi că întregul proces se petrece într-o stare adâncă de hipnoză (nivelul 5 sau 6) iar hipnotistul foloseşte halucinaţia pozitivă punând “clientul” în postura “Ofensatorului”. Ei bine,”clientul” se asociază cu cealaltă persoană şi răspunde acuzaţiilor aducând argumente. Aceste argumente sunt de fapt percepţiile “clientului” despre situaţia “Ofensatorului”. Aceste percepţii au fost reprimate, ascunse de emoţia negativă. Acum însa el are posibilitatea să le scoată la suprafaţa, aducând înţelegere în privinţa situaţiei întâmplate, atât din punctul de vedere al persoanei care a suferit cât şi din punctul de vedere al celei care a produs suferinţa.

Iertarea Ofensatorului : Odată ce am finalizat etapa precedentă, am creat momentul favorabil iertării. În acest moment, tensiunea emoţională asociată Ofensatorului este neutralizată iar “clientul” are o perspectivă completă asupra evenimentelor. Acum va înţelege că iertarea este emoţia care îl eliberează de evenimentele din trecut.

Iertarea tuturor persoanelor implicate : După ce a iertat Ofensatorul (care este de regula persoana care i-a provocat “clientului cel mai mare disconfort), hipnotistul va încuraja “clientul” să ierte toate persoanele care i-au făcut rău. Acest proces este mult mai rapid pentru că are un precedent şi aplică o altă regulă a Minţii Subconştiente : “Fiecare sugestie primită şi acceptată crează mai puţină rezistenţă următoarei sugestii”.

Permanentizarea iertării : Pentru ca transformările pozitive realizate prin iertare să devină permanente, este necesar că persoana să păstreze din acel moment o atitudine continuă a iertării începând din acel moment. Şi nu este deloc greu să păstreze această atitudine odată ce a experimentat sentimentul extraordinar de eliberare. Şansele ca problema să recidiveze sunt minime deoarece Mintea Subconştientă reacţionează pozitiv reîntărind orice comportament care ne ajuta “sa ne simţim bine”.

2. Iertarea propriei persoane

Iertarea propriei persoane este o continuare firească a procesului de iertare al celorlalţi, şi se concentrează asupra eliminării sentimentului de vinovăţie.

Vina necesita întotdeauna o pedeapsă. Sentimentul de vinovăţie, aflat la nivelul Minţii Subconştiente, ne sabotează încercările de transformare pozitivă pe care dorim să le realizam. Iertarea propriei persoane ne eliberează complet şi definitiv de aceasta nevoie de ne autopedepsi în permanenţă pentru greşelile făcute în trecut. As putea asemăna acest proces cu o “eliberare din închisoarea propriei minţi”, pentru că oriunde am fi, fiecare dintre noi poartă cu sine teama, vinovăţia sau supărarea, emoţii ce ne pedepsesc în fiecare zi şi ne condamnă să trăim o viaţa limitată.

Procesul iertării propriei persoane este realizat într-un mod similar cu cel prezentat mai sus, cu excepţia faptului că în celalalt scaun, în locul Ofensatorului este aşezată acea „Parte” a clientului care este responsabilă pentru toate greşelile făcute în întreaga sa viaţă.

În acest caz se foloseşte un caz particular al Terapiei Parţilor prin disocierea percepţiei în 2 parţi distincte : partea“vinovată” şi partea care a suferit din cauza lucrurilor făcute de către partea “vinovată”.

În final Sugestia Directă “pune cireaşa pe tort” şi reîntăreşte prin sugestii pozitive schimbările dorite.

Ultimele doua tehnici hipnotice sunt tehnicile care fac diferenţa dintre un program de hipnoză obişnuit, bazat doar pe sugestie directă având rezultate obişnuite şi un program ce oferă transformări profunde, lucrând cu emoţiile şi remodelând efectul negativ cauzat de aceste emoţii.

Tehnicile sugestiei directe sunt excelente pentru hipnoza de scenă sau pentru transformări obişnuite. Însă tehnicile avansate, cum ar fi regresia hipnotică şi procesul iertării oferă posibilitatea de a realiza “miracole” în domeniul transformării personale.

De aceea, hipnoza poate să aducă rezultate atunci când orice altă metodă a eşuat. Pentru că nicio altă abordare nu lucrează cu atâta precizie şi eficacitate cu resursele Minţii Subconştiente. Nicio altă metodă nu poate crea atâtea “miracole” cu o rată de “apariţie” atât de mare ca şi hipnoza. Nicio alta metodă nu poate aduce efecte atât de puternice într-un timp atât de scurt.

În final mai exista un ultim aspect important ce poate influenţa întregul proces : persoana ce conduce întregul proces : hipnotistul.

Un hipnotist foarte bun are cel puţin două calităţi : prima dintre acestea este pregătirea adecvată pentru această profesie. Această pregătire înseamnă cunoaşterea, utilizarea şi adaptarea tehnicilor care dau cele mai bune rezultate pentru cei cu care lucrează.

Cea de-a doua calitate este dorinţa necondiţionată de a le oferi un ajutor real acelora care au nevoie şi doresc să fie ajutaţi. Aceasta dorinţă necondiţionată se numeşte pasiune şi este elementul ce ridică această profesie la nivelul de artă.

Un artist nu va înceta vreodată să înveţe şi să-şi perfecţioneze tehnica pentru a-i servi mai bine pe semenii sai. El înţelege că în final, doar rezultatul obţinut de aceştia contează cu adevărat.

Hipnoza este probabil cea mai puternică metoda de transformare, este o “vioara Stradivarius” în orchestra acestui domeniu vast al dezvoltării personale. Iar artistul care a învăţat să “cânte la aceasta vioara Stradivarius” are posibilitatea de a le oferi semenilor sai puterea de a-şi schimba viaţa într-un mod extraordinar!

luni, 28 februarie 2011

Tehnici de hipnoza – Regresia hipnotica

Hipnoza ne oferă un instrument pe care nicio altă disciplină nu l-a egalat până acum : posibilitatea de a “ne întoarce în timp” pentru a corecta o experienţă trăită din viaţa noastră, aducând toate resursele, toate informaţiile pe care le avem în prezent şi pe care nu le aveam atunci. Avem posibilitatea cu ajutorul acestei tehnici “să fi ştiut atunci ceea ce ştim acum” şi să creăm o noua percepţie a realităţii în ceea ce priveşte o situaţie limitativă majoră din viaţa noastră.
Regresia hipnotică nu este o tehnica nouă : Sigmund Freud a fost familiarizat cu această tehnică, considerând regresia hipnotică cel mai valoros instrument de sondare a minţii subconştiente. Din păcate, Freud avea nevoie de 2-3 ore pentru a ajuta un client să obţină transa necesară regresiei hipnotice şi a abandonat aceasta metodă în favoarea psihanalizei.

Ce este regresia hipnotică?

Regresia hipnotică este de fapt o halucinaţie pozitivă. Însă spre deosebire de o simplă halucinaţie, regresia hipnotică permite persoanei aflate în hipnoză să retrăiască un eveniment ca şi cum s-ar întâmpla pentru prima dată.
În nivelul adânc de hipnoză (de la nivelul 4 în sus) informaţiile din Mintea Subconştientă pot fi accesate cu ajutorul sugestiei. Vă reamintiţi probabil că subconştientul înregistrează orice informaţie, orice percepţie şi orice emoţie pe parcursul întregii vieţi. Ei bine, putem accesa aceste informaţii cu uşurinţă, folosind regresia hipnotică.
Regresia poate fi folosită în mai multe scopuri : fie pentru a remedia o problemă de comportament sau o credinţă limitativă, fie pentru a recupera informaţii dintr-un eveniment “uitat”, fie pur şi simplu ca şi divertisment în hipnoza de scenă.
Însă cea mai valoroasă aplicaţie al regresiei este de a găsi evenimentul iniţial care a generat problema. Acest eveniment se numeşte evenimentul sensibilizator iniţial sau ISE (Initial Sensitizing Event).
ISE apare de regulă la vârste foarte fragede, în general intre 1 şi 3 ani. Din nefericire la o vârsta atât de fragedă este aproape imposibil să reţinem în mod conştient evenimentul respectiv. Însă emoţia generată de acel eveniment este activă în subconştient şi ne “conturează” personalitatea şi acţiunile din prezent.(“Lucrurile pe care le-am făcut în trecut, le facem în continuare, în mintea noastră” - Dave Elman)
Fiecare eveniment ulterior asemănător cu ISE care a reîntărit emoţia sau comportamentul-problemă se numeşte eveniment sensibilizator ulterior sau SSE (Subsequent Sensitizing Event).
Însă comportamentul-problemă poate să apară mult mai târziu decât ISE. Evenimentul care declanşează acest comportament se numeşte evenimentul generator al simptomului sau SPE (Simptom Producing Event).
Sa exemplific cu un caz simplu : Frica de apă.
Persoana în cauză are ISE la 2 ani când a alunecat în cadă şi era să se înece. Noroc că mama a fost vigilentă şi a salvat situaţia. Urmează apoi mai multe SSE : la 4 ani când a căzut în piscină şi a fost din noua salvată de ...tatăl ei, la 6 ani când “a înghiţit” un val la mare, la 8, 10, .....15 ani. Iar la 18 ani cu ocazia majoratului apare un alt eveniment “sensibilizator” la piscină.
Toate aceste SSE reîntăresc evenimentul iniţial până în momentul în care se atinge o masă critică emoţională şi fobia se declanşează. Acel eveniment este evenimentul declanşator al problemei sau SPE (Simptom Producing Event).
Ei bine, dacă încercăm să neutralizăm evenimentul de la piscină (pe care persoana şi-l aminteşte conştient), problema va recidiva în scurt timp. Dacă vom neutraliza evenimentul de la 8,10, 15 ani, după o anumita perioadă de timp, vom avea acelaşi rezultat temporar.
Pentru a avea succes în eliminarea fobiei trebuie să eliminăm încărcătura emoţională asociată cu ISE de la vârsta de 2 ani!
Pentru că, de fiecare dată când persoana simte disconfortul emoţional al fobiei, retrăieşte emoţia copilului de 2 ani care se îneacă în cadă!

Puntea afectivă

Cum găsim ISE printre miile de evenimente emoţionale din viaţa unei persoane? Cum “găsim acul în carul cu fân ?”
Iar răspunsul este : puntea afectivă sau AB (Affect Bridge)
Puntea afectivă este o tehnică care ne permite să găsim primul eveniment din viaţa unei persoane asociat cu o anumita emoţie. AB este o tehnică pe cât de simplă pe atât de puternică : în starea adâncă de hipnoză, persoana recrează prin sugestie sentimentul pe care îl simte (sentiment negativ în cazul fobiei). Vă reamintiţi când am discutat despre modul de funcţionare al subconştientului şi modul în care asociază emoţii, percepţii şi evenimente înregistrate?
Ei bine, de fiecare dată când persoana simte emoţia, acesta emoţie este asociată cu toate evenimentele în care s-a simţit astfel.
Apoi regresia este realizată succesiv asociind emoţia cu fiecare intamplare până la găsirea ISE.
Sunt 5 elemente pe care dorim să le aflăm din fiecare eveniment al regresiei :
  1. Vârsta persoanei în regresie ;
  2. Ce se întâmpla ?
  3. Cine sunt participanţii la eveniment ?
  4. Care sunt emoţiile (componenta afectivă) ?
  5. Care sunt gândurile persoanei în regresie (componenta cognitivă) ?

Tehnica Informării Copilului din Interior

Odată găsit ISE, este necesar să neutralizăm emoţia asociată. Trebuie să înţelegem că în acel moment, persoana aflată în regresie retrăieşte întregul eveniment într-o stare asociată, adică din perspectiva copilului de 2 ani (în acest exemplu).
Tehnica Informării Copilului Interior - ICT (Informed Child Technique) ne permite să aducem “copilului” resursele necesare pentru a retrăi evenimentul respectiv fără a simţi emoţia negativă asociată.
Cu alte cuvinte, “copilul” va afla atunci ceea ce “adultul” ştie în prezent. Este o modalitate de a desensibiliza persoana de evenimentul respectiv permiţând o verificare a realităţii”.
De fapt, întregul proces al regresiei hipnotice nu este altceva decât “verificarea realităţii”, pentru că de cele mai multe ori “copilul” percepe eronat situaţia respectivă.
Pentru mai multe detalii privind emoţiile şi “verificarea realităţii” puteţi reciti Limbajul Secret al Sentimentelor.
De cele mai multe ori emoţia simţită de copil este exagerată. În cazul prezentat, copilul a simţit probabil că va muri înecat. În realitate însa, mama l-a salvat după 5 secunde.
Copilul nu a fost deloc în pericol iar aceasta ”înţelegere la nivelul subconştientului” detensionează emoţional întregul eveniment!
Ce se întâmpla însa dacă situaţia respectivă ar fi fost alta? Dacă mama a fost neglijentă în mod intenţionat şi a pus copilul în pericol?
În acest caz, este necesar ca persoana „adultă” să ierte ofensatorul (în cazul de faţă mama).
Tehnica Iertării este un alt instrument al hipnozei care oferă transformări rapide şi profunde, de cele mai multe ori atunci când nimic altceva nu funcţionează!
Pentru a înţelege mai bine în ce constă regresia hipnotică şi puntea afectivă, puteţi urmări o demonstraţie video :

miercuri, 2 februarie 2011

Tehnici de hipnoza: nivelele hipnozei si sugestia directa partea 2

Sugestia Directă

Este prima dintre tehnicile hipnotice şi este folosită de către absolut toţi hipnotistii. Odată obţinută transa, hipnotistul ii transmite persoanei respective sugestii directe, în funcţie de scopul dorit.

De cele mai multe ori sugestia directă este transmisă sub forma unui script – un text ce abordează o anumita problemă din mai multe perspective. Hipnoza bazată pe sugestia directă este hipnoza clasică, în care persoana aflata în hipnoză este relativ “pasivă”, primeşte sugestiile şi le poate accepta dacă le doreşte.

Exista mai multe “trucuri” care pot transforma o sesiune obişnuită de sugestie directă într-o sesiune de succes, “trucuri” pe care o să vi le prezint în continuare.

Cum trebuie să fie o sugestie?

Exista mai mulţi factori ce afectează durata de funcţionare a unei sugestii directe. Aceşti factori sunt:

  • numărul de repetări;

  • nivelul de hipnoză în care se află persoana;

  • dacă sugestia este în acord cu emoţia asociată obiectivului dorit;

  • autoritatea persoanei care oferă sugestia.

O sugestie trebuie să fie simplă, formulată în termeni pozitivi şi la timpul prezent, să fie măsurabilă şi să includă o recompensă. Aceste caracteristici au fost detaliate în capitolul Practicarea autosugestiei.

Cele 4 atitudini mentale pentru ca sugestiile hipnotice să funcţioneze

Atunci când te afli în hipnoză şi primeşti o sugestie, vei putea alege una dintre cele 4 decizii referitoare la acea sugestie. Decizia pe care o vei lua va face că sugestia să fie lăsată să intre în subconştient sau este eliminată. Dacă este lăsată să intre, vei avea schimbarea pe care doreşti să o realizezi, iar dacă este eliminată nu va fi nici o schimbare.

Care sunt acele 4 decizii sau alegeri?

Ei bine, prima dintre ele ar fi atunci când auzi sugestia să te gândeşti şi să-ţi spui: “Îmi place acea sugestie şi ştiu că acestă sugestie va funcţiona cu siguranţă”. Aceasta atitudine lasă sugestia să intre în mintea subconştientă, iar schimbarea va avea loc. Dar mai există încă alte 3 alegeri.

Următoarea alegere poate fi simţi că acea sugestie are ceva împotriva credinţelor sau moralităţii tale. Sau e suficient să simţi acea sugestie puţin neconfortabilă, la fel ca o pereche de pantofi pe care ai vrut s-o cumperi de mult timp dar ştiai că dacă ii vei cumpăra te vor stânjeni cumplit pentru câteva zile pentru că nu ţi se potriveau foarte bine.

Ei bine, dacă acea sugestie are chiar cel mai mic aspect de disconfort pentru tine, indiferent de motiv, ea este automat blocată la nivelul minţii conştiente, nu este lăsată să intre în subconştient şi nu va avea loc nicio schimbare.

Următoarea alegere este ca acea sugestie să fie neutră, să nu-ţi pese dacă va avea succes sau nu. Într-un fel să fie o sugestie fără sens pentru tine. Mintea conştientă o blochează în mod automat, iar sugestia nu poate intra în subconştient.

Ultima alegere pe care o ai este probabil alegerea care face ca cei mai mulţi oameni să eşueze cu hipnoza. Atunci când auzi sugestia iţi spui: “Îmi place acestă sugestie şi sper să funcţioneze”. Sugestia nu va funcţiona! Cuvântul „sper” şi cuvântul „încerc” implică posibilitatea de eşec şi dau posibilitatea minţii subconştiente să aleagă intre familiar şi nou. Familiar înseamnă lucrul sau obiceiul vechi pe care dorim să-l schimbăm şi nou înseamnă noul obicei. Subconştientul va alege aproape întotdeauna elementul familiar, cunoscut, chiar dacă în mod conştient NU IL DORIM!

Aplicaţiile sugestiei directe

Sugestia directă poate fi aplicată cu succes atât în sesiuni individuale cât şi în sesiuni de grup. În general, orice chestiune care nu are o cauză emoţională profundă poate fi abordată cu succes folosind doar sugestia directă: teama de vorbit în public, eliminarea stresului, îmbunătăţirea memoriei şi a concentrării, eliminarea anxietăţii înainte de examene, îmbunătăţirea performantelor sportive etc.

Puteţi înţelege mai bine ideile prezentate şi aplicarea sugestiei directe într-o sesiune filmată :

 

Demonstratie : Hipnoza si sugestie directa

Totuşi, tehnica sugestiei directe este relativ limitată în cazul unor probleme ce au declanşator emoţional: eliminarea fobiei sau a depresiei, renunţarea la fumat, slăbitul, îmbunătăţirea respectului de sine, etc. Atât timp cât acea emoţie este activă în Mintea Subconştientă, ea va genera mai devreme sau mai târziu comportamentul nedorit, iar sugestia directă nu va reuşi decât să mascheze temporar acel comportament.

Pentru a avea succes în abordarea acestor cazuri, hipnoza ne oferă cel mai puternic instrument: posibilitatea de “a ne întoarce în timp” şi de a neutraliza evenimentul care a generat emoţia respectivă. Exista o tehnică hipnotică ce ne oferă această posibilitate.

Despre regresie vom vorbi intr-un articol viitor.

luni, 31 ianuarie 2011

Tehnici de hipnoza: nivelele hipnozei si sugestia directa partea 1

Hipnoza este un proces

Hipnoza nu este o stare “constantă” ci este un proces ce trece prin mai multe etape succesive. Cu cât o persoană se află la un nivel “mai adânc” al hipnozei, cu atât acea persoană devine mai sugestibilă. Sugestibilitatea este capacitatea de a accepta informaţiile dorite ocolind Factorul Critic al Minţii Conştiente.

Inducţia hipnotică

Inducţia hipnotică este un set de instrucţiuni sau de gesturi care ajută o persoană să obţină o stare de hipnoză. Exista extrem de multe modalităţi de a obţine hipnoza, de la cele clasice, în care hipnotistul mişcă celebrul pendul în faţa persoanei respective, până la inducţiile extrem de rapide folosite în hipnoza de scenă.

Eu prefer inducţia Elman – o inducţie de tip rapid ce permite obţinerea nivelului 4 de transă în 3-4 minute, însa de multe ori folosesc inducţii instantanee, ce permit obţinerea transei… instantaneu.

Nivelele hipnozei

Tranziţia de la starea de conştiinţă normală către cea mai “adâncă” stare hipnotică este realizată trecând prin etape intermediare, cuantificate cu ajutorul unor scale hipnotice.

Cea mai folosită dintre acestea este scala Harry-Arons ce descrie fenomenul hipnozei pe 6 nivele:

1. Nivelul hipnoidal. Este caracterizat prin catalepsia unor grupe mici de muşchi, de regulă muşchii pleoapelor. În acest context catalepsia reprezintă blocarea unor grupe de muşchi produsă prin sugestie.

2. Nivelul uşor al hipnozei. Este caracterizat prin catalepsia unor grupe mai mari de muşchi, de regulă catalepsia braţului produsă prin sugestie.

3. Nivelul mediu al hipnozei. Acesta este caracterizat prin catalepsia întregului corp. Aceste prime 3 nivele ale hipnozei sunt nivelele cataleptice caracterizate prin relaxare fizică. Următoarele 3 nivele reprezintă stările adânci de hipnoză necesare pentru realizarea transformărilor profunde la nivelul subconştientului.

4. Nivelul de prag al somnambulismului. Este caracterizat prin amnezia (uitarea) unor informaţii produsă prin sugestie. Testul clasic pentru amnezie este cel al amneziei numerelor – inclus în inducţiile hipnotice tip Elman.

Este primul nivel de “relaxare” al minţii conştiente în care pot fi produse schimbări perceptuale, cum ar fi analgezia. Analgezia în acest context înseamnă eliminarea senzaţiei de durere realizată prin sugestie.

5. Nivelul somnambulismului. Este un nivel în care pot fi produse schimbări perceptuale profunde, cum ar fi anestezia. Anestezia în acest context înseamnă eliminarea oricărei senzaţii tactile dintr-o anumită parte a corpului. De asemenea, în acest nivel de hipnoză pot fi produse halucinaţii pozitive pentru oricare dintre cele 5 simţuri (vizual, auditiv, tactil, gustativ sau olfactiv).

Halucinaţia pozitivă este percepţia (prin sugestie) a unui anumit stimul ce nu există în realitate, fie că este vorba de o imagine, un sunet sau o senzaţie.

6. Nivelul somnambulismului profund. În plus faţă de nivelul precedent, în acest nivel pot fi experimentate halucinaţiile negative. Halucinaţia negativă este lipsa percepţiei (prin sugestie) a unui anumit stimul care există în realitate.

Ultimele 3 nivele ale hipnozei stabilesc transa necesară transformărilor profunde la nivelul Minţii Subconştiente. Pentru fiecare dintre acestea, există teste specifice, unele dintre ele fiind evidente pentru persoana ce experimentează hipnoza, iar altele ascunse, în care persoana respectivă nu “conştientizează” că este testată.

Semnele instalării hipnozei

Există câteva elemente care ne pot arăta instalarea hipnozei. Aceste semne nu sunt specifice neapărat unui anumit nivel al transei, însa ne pot informa că persoana respectivă se află în hipnoză. Aceste semne ale instalării hipnozei sunt foarte dificil de mimat de către o persoană ce nu se află în hipnoză pentru că reprezinta reacţii declanşate de mintea subconştientă (reacţii fiziologice).

Acestea sunt:

  • mişcarea rapidă a pleoapelor (Rapid Eye Movement – REM);

  • creşterea temperaturii corpului;

  • înroşirea ochilor şi a pielii;

  • lăcrimarea

sâmbătă, 11 decembrie 2010

Hipnoza intre mit si realitate partea 3

Iată şi ultima parte din seria articolelor (prima parte si a doua parte) unde am prezentat mituri despre hipnoză.

Exemple de stări hipnotice ce apar în mod natural în viaţa noastră

Highway Hypnosis

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care vreau să le menţionez este că hipnoza apare în mod natural. Să vă dau câteva exemple de stări hipnotice ce apar în mod obişnuit în viaţa noastră :
Majoritatea oamenilor care au condus o maşină probabil că au experimentat asta: în timp ce conduc se pot gândi la orice altceva în afară de condus, poate la problemele cotidiene sau la ce vor face în weekend. Mintea Subconştientă în acest caz conduce maşina, iar acea persoană intră într-o stare hipnotică pentru că are atenţia concentrată la un anumit subiect şi dintr-o dată se gândeşte: “Oare am ratat ieşirea de pe autostradă?” sau “Unde a zburat timpul”? Aceste situaţii se întâmplă în mod frecvent şi sunt stări naturale de hipnoză.
Însă la cel mai mic pericol, acea persoană va ieşi instantaneu din starea „hipnotică” şi va acţiona pentru a elimina pericolul respectiv, frânând sau ocolind brusc un obstacol apărut în cale.

Starea hipnotică înainte de a adormi şi în timpul zilei

De fiecare dată când adormim şi când ne trezim trecem printr-o stare intermediară a somnului numita starea hipnagogică.

Tranziţia spre starea de somn (la culcare) şi dinspre starea de somn (la trezire) sunt momente în care experimentam un spectru larg de experienţe senzoriale care pot apărea în orice formă, de la cvasi-imperceptibil până la halucinaţii intense. În timpul zilei adeseori intrăm în stări hipnotice uşoare – când “visam cu ochii deschişi”, când citim o carte care ne captivează sau când urmărim un film interesant.

Orice sportiv într-o competiţie este în hipnoză. Dacă un jucător de tenis, de exemplu, s-ar gândi conştient la modul în care trebuie să lovească mingea sau ar număra caţi paşi face pe minut, ar pierde cu siguranţă meciul.

Analgezie şi anestezie în mod natural

În stări adânci de hipnoză putem experimenta analgezia sau anestezia.
Analgezia este blocarea senzaţiei de durere iar anestezia este blocarea completă a oricărei senzaţii tactile. Ştiu că mie personal mi s-a întâmplat uneori şi probabil că şi vouă vi s-a întâmplat să vedeţi pe mană sau pe picior vânătăi sau zgârieturi şi să vă întrebaţi: “De unde au apărut?”
Ei bine, au apărut astfel: în timpul zilei ne concentram asupra unei activităţi, iar acest fapt ne permite să intram într-o stare naturală de hipnoză. Apoi în mod accidental ne lovim sau ne zgâriem de ceva şi nu simţim nimic.

Astfel, puteţi înţelege că până şi anestezia sau analgezia sunt stări de hipnoză ce apar în mod natural în viaţa noastră.

Aici se încheie partea introductivă a hipnozei iar în următoarele capitole veţi putea afla tehnicile şi “secretele” cu ajutorul cărora un hipnotist îşi poate ajuta clienţii să îşi atingă obiectivele chiar şi atunci când orice altă metoda a eşuat!

joi, 9 decembrie 2010

Hipnoza intre mit si realitate partea 2

Iată si continuarea articolului (mituri despre hipnoză) aparut cu câteva zile in urmă.

Nu ne pierdem cunoştinţa atunci când suntem în hipnoză

Hipnoza este o stare de sugestibilitate ridicată şi de concentrare a atenţiei. În hipnoză suntem mult mai alerţi decât în starea obişnuită. În acelaşi timp suntem mult mai relaxaţi, astfel încât o persoană din exterior ar putea crede că dormim sau suntem inconştienţi. Din acest motiv a apărut această concepţie greşită.

Nu vom face lucruri ciudate asa cum am văzut la TV

Multe persoane au văzut show-uri TV în care persoane aflate în hipnotiză “măcăne” sau “latră”. Principiile pe care se bazează hipnoza de scenă sunt similare cu cele discutate mai devreme: de regulă persoanele care urcă pe scenă sunt persoanele care doresc să se dea în spectacol şi acceptă sugestiile caraghioase date de către hipnotistul de scenă.

Acei oameni vor să se afle acolo şi să facă show. Şi aleg atitudinea care face sugestia să funcţioneze“Îmi place această sugestie şi ştiu că va funcţiona”. Şi rezultatul se vede şi mai ales se aude prin hohote de ras. Uneori, printre cei care urcă pe scenă sunt şi persoane care nu răspund sugestiilor primite. Pe aceştia hipnotistul de scenă ii trimite pur şi simplu înapoi în sală sau dacă sunt de multa vreme pe scenă ii ignoră şi se concentrează asupra celorlalţi care vor să accepte sugestiile.

Nu exista sentimentul de a fi în hipnoză

O persoană aflata în hipnoză este cea mai puţin potrivită persoană să determine faptul că se află în hipnoză. Pentru că nu exista niciun sentiment “de a fi hipnotizat”.

În stările “adânci” ale hipnozei pot apărea anumite senzaţii fizice, dar nu este obligatoriu: senzaţia de furnicare a pielii, senzaţia de greutate, de scufundare sau de ridicare a corpului. Persoana potrivită să stabilească nivelul hipnozei este hipnotistul.

Acesta va observa anumite semne ale instalării hipnozei şi de asemenea are la dispoziţie o suită de teste pentru a stabili nivelul transei. Un hipnotist foarte bun va folosi anumite proceduri pe parcursul sesiunii pentru a convinge persoana că se află în hipnoză.

Motivul pentru care hipnotistul face acest lucru: o persoană va accepta mult mai uşor sugestiile hipnotice pentru schimbările pe care le doreşte atunci când: este convinsă că este în hipnoză, are o expectativă mentală pozitivă a succesului şi obţine un nivel adânc al transei.

Hipnoza nu este magie sau vrăjitorie

Hipnoza a fost recunoscută şi folosită în practica medicală de către Asociaţia Medicală Americană (AMA) începând cu anul 1958. Aplicaţiile medicale ale hipnozei cuprind, dar nu sunt limitate la: anestezie, naştere fără dureri, managementul durerii, eliminarea alergiilor, etc.

Este folosită de medici, psihologi şi de către persoane specializate în acest domeniu. Exista o întreagă suită de credinţe greşite, generate în principal de teamă şi ignoranţă, care afirmă “valenţele mistice” ale hipnozei.

Revin din nou la ideea prezentată mai sus a predispoziţiei publicului larg pentru senzaţional şi inedit care, în colaborare cu o imaginaţie bogată, generează cele mai năstruşnice concepte. Din nefericire aceste concepte sunt prezentate de către anumite persoane ca fiind axiome universal valabile.

În cazul în care doriţi să aflaţi mai multe aspecte despre un anume domeniu, oricare ar fi acesta, vă recomand să vă documentaţi din surse multiple. Marea majoritate a oamenilor au auzit despre hipnoză prin intermediul altor persoane care “le-au vândut o poveste” şi care la rândul lor au deprins în mod similar concepţii şi idei greşite de la alţii sau din mass-media. Am observat cu toţii cât de uşor este să emiţi o afirmaţie pe care o crezi universal valabilă despre un anumit lucru, bazându-te doar pe o opinie sau pe o credinţă nefondată.

Hipnoza este un proces sigur – nu ţi se poate întâmpla nimic rău în hipnoză

Nimeni nu a fost rănit sau nu a păţit ceva rău doar intrând în hipnoză. Fiecare om intră în hipnoză de câteva ori în fiecare zi. Hipnoza este o stare de sugestibilitate crescută (abilitatea de a accepta informaţii la nivel subconştient sau inconştient).

La fiecare nivel de conştiinţă (Conştient, Subconştient, Inconştient), există o funcţie protectoare a minţii care în mod automat elimină o sugestie ce pare periculoasă. De fapt orice sugestie care pare periculoasă sau care ne poate răni într-un fel ne poate face să ieşim din hipnoză.

Hipnoza a fost recunoscuta de AMA încă din 1958 şi a fost folosită de mulţi profesionişti în medicină şi psihologie de-a lungul a peste 200 de ani în deplină siguranţă, în sute de mii de cazuri.

sâmbătă, 4 decembrie 2010

Hipnoza intre mit si realitate partea 1

Sunt puţine subiecte atât de controversate ca şi hipnoza. Iar acest lucru se datorează “aurei de mister” în care s-a aflat hipnoza timp de sute de ani. Odată cu apariţia televiziunii, hipnoza a devenit un subiect preferat al filmelor şi al spectacolelor ce îmbină fascinaţia şi curiozitatea cu teama şi „misterul”.

În acelaşi timp tehnicile hipnotice a început să fie aplicate în domenii ce au un fundament riguros din punct de vedere ştiinţific, cum ar fi medicina, sportul sau criminalistica.

Deşi tehnologia a avansat extraordinar comparativ cu secolele 18-19 pe vremea când Franz Anton Mesmer sau James Braid descopereau primele aplicaţii ştiinţifice ale hipnozei, totuşi în prezent nu se poate încă explica exact modul în care funcţionează hipnoza. Chiar şi teoriile “ştiinţifice” se contrazic şi de cele mai multe ori experienţele din realitate demontează “tezele” somităţilor de renume în acest domeniu.

Dacă există atâtea semne de întrebare chiar şi la cele mai “mari case”, ce se poate spune despre lucrurile pe care oamenii obişnuiţi le cred despre hipnoză? Ei bine, lipsa de informaţii corecte şi prejudecăţile primează. Din din acest motiv m-am hotărât să abordez cele mai întâlnite concepţii şi idei eronate despre hipnoză în acest capitol.

Clarificarea unor concepţii şi credinţe greşite despre hipnoză

Hipnoza nu este somn

Când suntem în hipnoză nu dormim. Suntem conştienţi de tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru, auzim foarte clar totul (pentru că ascultăm şi urmăm instrucţiunile primite).

Toate cele 5 simţuri (Vizual, Auditiv, Tactil, Olfactiv şi Gustativ) sunt, de fapt, mai ascuţite – auzim mai bine şi simţim mai bine. Mintea este mult mai alertă decât în starea obişnuită.

Dacă folosim o inducţie hipnotică de tip relaxant, corpul va fi extrem de relaxat şi vom avea ochii închişi; din acest motiv, cei aflaţi în exterior ar putea crede că dormim.

Nu poţi rămâne blocat în hipnoză – poţi să ieşi oricând din această stare

Hipnoza este o stare consensuală. Nimeni nu poate intra în starea de hipnoză dacă nu doreşte acest lucru. Este asemănătoare unui dans: hipnotistul conduce, iar dansul va exista doar dacă persoana va dori să fie condusă şi va urma instrucţiunile hipnotistului.

Pentru a ieşi din hipnoză este necesar să nu mai urmăm instrucţiunile sau să dorim să ieşim din hipnoză şi vom ieşi instantaneu. Acelaşi lucru este valabil şi pentru sugestiile primite. Nimeni nu ne poate induce sugestii pe care nu le dorim.

Nu ne poate face nimeni să realizăm lucruri care sunt în contradicţie cu credinţele şi moralitatea noastră

Am menţionat mai devreme faptul că atunci când suntem în hipnoză nu vom accepta sugestii pe care nu le dorim sau care sunt în contradicţie cu standardele noastre morale. De asemenea, nu acceptăm sugestii care ne pun pe noi sau pe alţii în pericol. De exemplu, dacă suntem în hipnoză şi apare o situaţie periculoasă (un incendiu sau o ameninţare) vom ieşi imediat din hipnoză şi vom evita acel pericol.

Nu putem fi “controlaţi” când suntem în hipnoză

Acesta este unul dintre cele mai des întâlnite concepte şi este total eronat. Aş fi vrut să fie adevărat pentru că astfel succesul cu hipnoza ar putea fi garantat.

Ideea de “a fi controlat” a fost popularizată intens prin intermediul filmelor. Filmele sunt realizate pentru a vinde bilete şi trebuie să prezinte senzaţionalul, să atragă publicul şi nu neapărat să-l informeze corect. Nu cred că sunt prea multe persoane adulte care cred că personajele din filme există cu adevărat (ex. Mos Crăciun, Frankenstein, Batman, etc).

Totuşi cred că hipnoza pe care o vad în filme are puterea de “a controla” şi de a transforma un om într-un “robot subjugat dorinţei hipnotizatorului malefic”. Aceasta concepţie greşită se perpetuează datorita faptului că are o mare priză la publicul larg iar acest public este avid de senzaţional.

Când eşti în hipnoză nu vei divulga secrete sau informaţii confidenţiale

Atunci când ne aflam în hipnoză nu vom divulga “secretele ascunse” pentru că suntem în permanenţă în control chiar şi în cele mai “adânci” stări hipnotice.

Noi vom decide dacă dorim să acceptam sugestiile şi tot noi controlam toată informaţia pe care dorim să o transmitem. Dacă cineva încearcă “sa ne smulgă un secret”, are şanse incomparabil mai mari să reuşească atunci când suntem în starea obişnuită de conştiinţă decât în starea de hipnoză pentru că în hipnoză mintea este mult mai alertă şi gândeşte mult mai bine.

Hipnoza este folosită şi în sălile tribunalelor pentru a dezvălui detaliile pierdute ale unui incident. Însă persoana care intra în hipnoză este martorul care îşi va aminti cu mai mare acurateţe detaliile evenimentului şi nu suspectul. Pentru că suspectul, în stare de hipnoză, este capabil să mintă mult mai bine şi este mult mai creativ decât în starea normală de conştiinţă.

 
In câteva zile vei afla şi alte mituri despre hipnoza, în partea a doua a articolului!

luni, 22 noiembrie 2010

Tehnici de hipnoza: Concepte fundamentale partea 4

Iată si continuarea articolului trei din serie.

Imaginaţia este mult mai puternică decât ceea ce cunoaştem în contextul

mintii umane

Albert Einstein a concluzionat acest principiu în citatul sau celebru “Imagination is more important than knowledge”.

Aceasta este o regulă importantă de ştiut atunci când folosim hipnoza şi construim imagini în Mintea Subconştientă, fie că dorim să înlăturăm sau modificam ideile vechi care ne împovărează, sau vrem să construim idei noi care ne ajută.

Imaginaţia conduce foarte uşor raţiunea

Acesta este motivul pentru care anumite persoane intra orbeşte în anumite situaţii sau se comportă iraţional într-o situaţie. Crimele violente generate de gelozie sunt aproape întotdeauna cauzate de o imaginaţie nestăpânită de raţiune.

Majoritatea dintre noi ne simţim superiori acelora care sunt înşelaţi de escroci şi îşi pierd banii sau acelora care urmează orbeşte un demagog ca şi Hitler. Dar suntem adesea orbiţi de propriile noastre superstiţii, prejudecăţi şi credinţe lipsite de raţiune. Orice idee încărcată de o emoţie puternică cum ar fi ura, furia, iubirea sau credinţele noastre puternice politice, religioase, de obicei nu pot fi modificate doar folosind raţiunea şi voinţa.

Acest principiu se mai numeşte şi legea conflictului. Altfel spus, când imaginaţia (emoţia) şi logica sunt în conflict, imaginaţia (emoţia) va triumfa aproape întotdeauna.

Odată ce o idee a fost acceptată de Mintea Subconştientă ea va rămâne

acolo până când va fi înlocuită de o alta idee (cu cât ideea rămâne mai

mult, cu atât mai greu va fi să o înlocuim).

Odată acceptată, o idee tinde să devină un obicei de gândire fix. Astfel se formează obiceiurile, atât bune cât şi rele. Prima dată este gândul şi apoi urmează acţiunea. Avem atât obiceiuri de gândire cât şi obiceiuri de a acţiona, însa gândul sau ideea declanşează acţiunea.

Astfel este evident: dacă dorim să ne schimbăm felul de a acţiona (sau un comportament) este necesar să ne schimbăm ideea pe care o avem despre acel comportament. Acceptăm ca fiind universal adevărate anumite lucruri : de exemplu, ideea că Soarele răsare la est şi apune la vest şi acceptăm această idee ca fiind adevărată chiar dacă în ziua respectivă este înnorat şi nu vedem Soarele.

Noi păstrăm obiceiuri şi concepţii care nu sunt corecte, nu sunt valide în mod obiectiv, însa totuşi sunt întipărite şi adevărate în mintea noastră.

Unii oameni cred că în momente critice (în care simt o emoţie negativă – supărare, stres, singurătate, teamă) trebuie să fumeze o ţigară sau să mănânce dulciuri, să ia un calmant sau să bea alcool pentru a-i ajuta să depăşească acel moment. Acest lucru nu are un fundament real, dar ideea este adânc înrădăcinată în Mintea Subconştientă şi este un obicei fix de gândire sau/şi de comportament.

Încercarea de a schimba acea idee sau comportament în stare conştientă va întâmpină rezistenţă din partea Minţii Subconştiente.

Fiecare sugestie primită şi acceptată crează mai puţină rezistenţă

următoarei sugestii

Cu cât un obicei persistă de mai mult timp, cu atât este mai uşor de realizat. Odată ce un obicei este format, devine automatism şi este dificil de înlăturat. Altfel spus, odată ce o sugestie a fost acceptată de Mintea Subconştientă, devine mai uşor pentru următoarele sugestii similare să fie acceptate şi urmate.

Un simptom indus emoţional tinde să producă schimbări în corp dacă

persistă mult timp

Mai mult de jumătate din afecţiunile organismului sunt cauzate de o reacţie a sistemului nervos la idei negative păstrate în Mintea Subconştientă.

Exista într-adevăr afecţiuni cauzate de germeni, paraziţi, viruşi, etc. Dar în acelaşi timp, dacă ne temem că vom fi bolnavi, şi vorbim constat despre “dureri de cap” sau “dureri de stomac”, în timp pot apărea schimbări de natură organică iar problemele devin reale, fizice. Mintea şi corpul sunt inseparabile. De aceea dacă vom continua să discutăm sau să ne gândim în mod constant la “durerea de cap” sau la “durerea de stomac”, în timp vom genera acele schimbări în organism.

Atunci când lucrăm cu Mintea Subconştientă şi funcţiile acesteia, cu cât

efortul conştient este mai mare, cu atât mai mic va fi răspunsul

subconştient

Aceasta regulă dovedeşte că “puterea voinţei” nu se aplică pentru Mintea Subconştientă!

De exemplu, cu cât încercăm mai mult să adormim, cu atât mai greu ne ia somnul. Regula este: “Când lucrăm cu Mintea Subconştientă, nu forţaţi apariţia rezultatului”.

Aceasta înseamnă că este necesar să creăm expectativa mentală pozitivă că problemele pot (şi vor) fi rezolvate. În timp, vom învăţa ca uneori este mai bine să “lăsăm lucrurile să se întâmple” decât să încercăm “sa forţăm apariţia rezultatului”.

Aplicarea acestor principii în tehnicile hipnozei ne oferă “pârghia” necesară pentru a realiza transformări profunde, la nivelul subconştientului. Orice tehnică folosită în hipnoză trebuie să fie în concordanţă cu aceste “legi” pentru a crea transformări viabile şi permanente.

Pentru a putea folosi cu succes tehnicile hipnozei sunt necesare cel puţin 2 elemente: primul este crearea unei expectative mentale pozitive (despre care tocmai am discutat).

Cel de-al doilea element este eliminarea concepţiilor greşite care generea teamă faţă de hipnoză. Majoritatea persoanelor au numeroase concepţii greşite despre acest domeniu, iar atât timp cât o persoană se teme de hipnoză, şansele de a obţine transformările dorite cu ajutorul hipnozei sunt inexistente.

In articolul viitor voi demonta cele mai întalnite conceptii eronate despre hipnoză create de către mass-media sau literatura “de specialitate”.