Puterea autosugestiei : Cum putem sa ne construim realitatea!

Legile mintii

Intreg universul este guvernat de anumite legi: nimic nu este intamplator, iar tot ceea ce exista functioneaza dupa anumite reguli.

Aceste reguli exista, fie ca le cunoastem sau le ignoram: de exemplu legea gravitatiei. Putem fi de acord sau o putem ignora; insa daca alegem cea de-a doua varianta avem posibilitatea de a simti imediat consecintelele...

La fel ca si legile fizicii, mintea umana functioneaza dupa mai multe reguli. Daca insa gravitatia poate fi usor “testata”, efectele produse de ignorarea sau incalcarea regulilor mintii sunt mult mai subtile.

Lucrurile pe care le asteptam, tind sa fie realizate!

Este probabil cea mai importanta “regula a mintii” :  - regula care explica anumite fenomene ce nu mai pot fi ignorate : “Legea Atractiei”, efectul placebo, efectul sincronicitatii si...hipnoza.

Toate aceste fenomene au fost observate insa nu au fost explicate riguros din punct de vedere stiintific. Insa nu pot fi ignorate : ele exista si vor exista si vor fi probabil explicate la un moment dat prin “formule” si “teorii” riguroase. Sau poate nu.......

Cum poate aceasta lege sa explice lucruri in aparenta inexplicabile?

Si de ce totusi.......”Legea atractiei” nu functioneaza intotdeauna? Dintr-un simplu motiv : “intelegerea teoretica” a acestei legi nu are nicio valoare daca nu este “inteleasa” in mod practic.

Nu este suficient sa dorim un lucru: este absolut necesal sa-l internalizam, sa-l aducem “in suflet”, sa credem... pentru a-l putea avea.

Teorie vs Practica

Avem 2 perspective din care putem lucra: prima este cea a mintii intelectuale: sa aplicam teoria, sa gasim argumente, sa ne gandim cum putem obtine un lucru, sa planificam, etc.

Mintea constienta se descurca foarte bine cu aceste lucruri, dar de cele mai multe ori doar cunoasterea teoretica nu ne ajuta. De exemplu, indiferent cat de mult studiem teoretic mersul pe bicicleta, vom invata sa mergem cu adevarat doar atunci cand actionam, cand ne asezam pe o bicicleta si exersam.

Cea de-a doua perspectiva este cea a mintii experientiale: mintea subconstienta. Odata ce am adus o idee la acest nivel, lucrurile se intampla! Nu mai avem nevoie sa ne gandim cum sa mergem pe bicicleta, pur si simplu mergem!

Stim ca detinem aceasta indemanare si mai ales credem ca putem. Si nu credem doar 99%, credem 100%.

Ceea ce ne putem imagina, putem realiza!

Incepand cu cea de-a doua jumatate a secolului trecut a aparut teoria care spune ca “Sistemul nervos raspunde doar la imagini mentale”. Acest concept a inceput sa fie testat si aplicat in special in sport, folosind tehnicile vizualizarilor creative. Sportivii “isi imaginau” proba sportiva si o exersau de nenumarate ori in minte pana atunci cand o “internalizau”, pana atunci cand reuseau sa creada ca pot sa doboare recordul. Iar apoi, in lumea reala, reuseau cu adevarat. De ce? Pentru ca facusera deja acest lucru, de multe ori..... in minte!

Imaginatie + Emotie – combinatia succesului!

Insa vizualizarile creative mai au nevoie de un ingredient “secret” pentru a functiona: de puterea emotiilor!

Doar simpla imaginatie nu este de ajuns: avem nevoie sa ne implicam si emotional in imaginea mentala: sa simtim ca putem atinge acel obiectiv, sa ne vedem in timp real, simtind toate emotiile ca si cum s-ar intampla in prezent.

In acest moment, mintea constienta este “provocarea” ce poate transforma tehnica vizualizarii intr-un esec!

Exista posibilitatea, in acest moment, sa intervina o alta regula a mintii: “Cu cat este mai mare efortul constient, cu atat este mai redus raspunsul subconstient”. Altfel spus, cu cat ne gandim mai mult atunci cand vizualizam, cu atat mai mult ne vom indeparta de performanta.

Inca odata domeniul sportiv este un exemplu: Pentru un atlet, “gandirea” este “moartea” performantei. Orice alt lucru in afara de ceea ce face ii va afecta in mod negativ rezultatele in proba sportiva.

Expectativa mentala (sau puterea credintei)

Credinta este cea care transforma un concept, o idee sau o sugestie in realitate. De ce? Pentru ca este un vehicul (sau un trenulet daca vreti) care transporta un nou concept din “orasul” mintii constiente catre “continentul” subconstientului.

Astfel se poate explica de ce oamenii ajung sa faca “lucruri traznite” sau chiar periculoase: pentru ca ideea respectiva a ajuns in subconstient!

De asemenea se poate explica de ce alti oameni reusesc sa faca lucruri extraordinare chiar daca nu au nicio sansa (in mod teoretic) de a face acel lucru.

Cum reusim “sa credem” ceea ce dorim sa realizam?

Fiecare dintre noi avem foarte multe obiective pe care dorim sa le realizam. Unele dintre acestea “par” a fi realizabile, iar altele le consideram irealizabile. De ce? Pentru ca ne este greu sa credem ca le vom obtine, chiar daca, in mod constient, ni le dorim.

De exemplu: foarte multi oameni isi doresc sa castige o avere. Insa putini dintre acestia chiar reusesc. De ce unii reusesc si altii nu? Pentru ca cei dintai cred ca pot. Si gasesc dovezile in acest sens in permanenta, iar dovezile sunt indicatorii care ne anunta ca suntem pe drumul cel bun!

Aici intervine inca un secret: putem cauta doar acele dovezi de care avem nevoie! Cu alte cuvinte sa ne deschidem catre posibilitate, catre oportunitate, sa cautam confirmarile care ne ajuta sa credem. Sa credem in propriul nostru succes. Henry Ford spunea : “If you think you can do a thing or think you can't do a thing, you're right.” Altfel spus, indiferent de ceea ce crezi (sau alegi), ai dreptate!

Si nu intamplator Ford a fost unul dintre cei mai bogati oameni din lume...

Credinta ne ajuta sa reusim atunci cand totul pare impotriva noastra!

Cand spun credinta nu ma refer la aspectul religios. Ma refer la acea incredere de neclintit ca lucrurile se vor intampla asa cum dorim!

Aceasta abilitate o are fiecare dintre noi, indiferent de nivelul intelectual, de sex, de conditiile sociale sau materiale, indiferent de abilitatile sau calitatile fizice!

Iar pentru ca o demonstratie face “cat o mie de cuvinte”, va ofer in final o mostra de “inexplicabil”: folosirea autosugestiei pentru a realiza un lucru imposibil din punct de vedere stiintific: anestezia (eliminarea senzatiei de durere) realizata prin autosugestie.

In aceste demonstratii filmate “l-am testat” pe Catalin intr-o maniera grosolana dar sugestiva. Veti putea urmari puterea mintii umane in actiune! Vizionare placuta!

http://www.youtube.com/watch?v=GJbahATqkKc

http://www.youtube.com/watch?v=IObRoue8zrA

Anestezia hipnotică

Posibilitatea de a crea efecte anestezice cu ajutorul hipnozei a fost folosită încă din secolul 19, la scurt timp după ce medicul scoţian James Braid a „patentat” aceasta stare specială a minţii sub denumirea de „hipnoză” (în mitologia greaca Hypnos este zeul somnului).

Primele aplicaţii ale anesteziei hipnotice au fost realizate tot de un medic scoţian : James Esdaile. Esdaile a lucrat ca medic într-un spital din Calcutta, India şi în timp de câţiva ani a perfectat o tehnică de anestezie cu ajutorul căreia a realizat numeroase intervenţii chirurgicale fără a folosi nicio substanţă chimică (anestezia chimică a fost inventată cu câţiva mai târziu).

La vremea respectivă rata de mortalitate că urmare a intervenţiilor chirurgicale era inimaginabilă; totuşi Esdaile folosind anestezia hipnotică a observat că pacienţii sai supravieţuiesc (fără a suferi şocul teribil din timpul operaţiei) şi se refac mult mai bine după operaţie, comparativ cu „performantele” obţinute de pacienţii altor medici.

Încrezător că noua sa metodă poate aduce o contribuţie semnificativă în domeniul medical, Esdaile s-a întors în Anglia şi a prezentat tehnica sa Colegiului Regal de Medicină. Din nefericire, somităţile medicale din acea vreme nu au fost impresionate favorabil şi au concluzionat că „Dumnezeu a lăsat durerea cu un scop (benefic??). Durerea este necesară bolnavului. Aceasta este voinţa Domnului”.

Cu toate acestea, câţiva ani mai târziu, pentru prima dată în istoria lumii, „Dumnezeu îşi va schimba voinţa”, iar regina Angliei va naşte folosind primul anestezic chimic – cloroformul.

Astfel anestezia hipnotică, fără efecte secundare a lui Esdaile a rămas într-un anonimat aproape total, iar noua descoperire va avansa (lăsând de asemenea în anonimat destul de multe victime până la descoperirea principiilor de dozaj ale substanţei anestezice).

Jumătate de secol mai târziu, anestezia hipnotică va „ieşi din nou la suprafaţă” fiind pusă la cele mai grele probe. De aceasta dată, ocazia a fost adusa de Primul Război Mondial în bătălia de la Verdun, una dintre cele mai sângeroase bătălii din istoria modernă. Numărul răniţilor a fost atât de mare încât rezervele de anestezic s-au epuizat imediat. Medicii au fost nevoiţi să opereze fără anestezie mii de răniţi. Însa unii dintre aceşti doctori cunoşteau tehnicile anesteziei hipnotice şi le-au aplicat cu succes.

În deceniile ce au urmat aceste tehnici au fost perfecţionate şi folosite de mai mulţi doctori. Unul dinte cei mai influenţi hipnotisti, Dave Elman a predat în cursurile sale de hipnoză tehnici avansate de anestezie. Efectele tehnicilor sale erau incredibile (chiar şi pentru momentul prezent).

Elman a predat aceste tehnici numai cadrelor medicale – peste 3000 de medici din Statele Unite ale Americii au învăţat să obţină anestezia hipnotică pentru intervenţii uşoare în mai puţin de 1 minut. Primul caz de intervenţie chirurgicală complexă (operaţie pe cord) a fost realizat de către studenţii lui Dave Elman în anii '50. De asemenea studenţii lui Elman au fost primii medici care au folosit hipnoza pentru naşteri naturale fără durere – sunt probabil câteva mii de astfel de cazuri documentate medical.

Elman a fost primul hipnotist care a inventat metode ştiinţifice de a obţine anestezia prin hipnoză, simple, rapide, eficiente şi uşor de aplicat într-un cabinet medical. Tehnicile lui Elman au avut un efect hotărâtor pentru acceptarea hipnozei ca şi tehnică complementară în practica medicală de către Asociaţia Medicală Americană în anul 1958.

Puteţi urmări mai jos o demonstraţie de anestezie hipnotică :

Ceea ce este şi mai interesant este faptul că această anestezie a fost obţinută prin autosugestie şi autohipnoza.

Puteţi observa cât de uşor poate fi realizată anestezia hipnotică : în doar câteva secunde „pacientul” obţine transa şi anestezia locală !

Pentru a demonstra că aceasta performanţă nu este doar o întâmplare şi că este absolut reală, am repetat această procedură într-o demonstraţie „live” :

 

Care sunt aplicaţiile anesteziei : pentru orice manevră medicală dureroasă : de la intervenţii stomatologice până la intervenţii chirurgicale, anestezia hipnotică poate înlocui cu succes anestezia chimică (bineînţeles dacă doctorul cunoaşte tehnica şi are experienţa necesară).

O aplicaţie importantă este naşterea fără dureri cu ajutorul hipnozei (sau autohipnozei), aplicaţie ce elimina traumele nou născutului şi reduce semnificativ riscurile naşterii şi pentru mamă.

Tehnici de hipnoza – Regresia hipnotica

Hipnoza ne oferă un instrument pe care nicio altă disciplină nu l-a egalat până acum : posibilitatea de a “ne întoarce în timp” pentru a corecta o experienţă trăită din viaţa noastră, aducând toate resursele, toate informaţiile pe care le avem în prezent şi pe care nu le aveam atunci. Avem posibilitatea cu ajutorul acestei tehnici “să fi ştiut atunci ceea ce ştim acum” şi să creăm o noua percepţie a realităţii în ceea ce priveşte o situaţie limitativă majoră din viaţa noastră.
Regresia hipnotică nu este o tehnica nouă : Sigmund Freud a fost familiarizat cu această tehnică, considerând regresia hipnotică cel mai valoros instrument de sondare a minţii subconştiente. Din păcate, Freud avea nevoie de 2-3 ore pentru a ajuta un client să obţină transa necesară regresiei hipnotice şi a abandonat aceasta metodă în favoarea psihanalizei.

Ce este regresia hipnotică?

Regresia hipnotică este de fapt o halucinaţie pozitivă. Însă spre deosebire de o simplă halucinaţie, regresia hipnotică permite persoanei aflate în hipnoză să retrăiască un eveniment ca şi cum s-ar întâmpla pentru prima dată.
În nivelul adânc de hipnoză (de la nivelul 4 în sus) informaţiile din Mintea Subconştientă pot fi accesate cu ajutorul sugestiei. Vă reamintiţi probabil că subconştientul înregistrează orice informaţie, orice percepţie şi orice emoţie pe parcursul întregii vieţi. Ei bine, putem accesa aceste informaţii cu uşurinţă, folosind regresia hipnotică.
Regresia poate fi folosită în mai multe scopuri : fie pentru a remedia o problemă de comportament sau o credinţă limitativă, fie pentru a recupera informaţii dintr-un eveniment “uitat”, fie pur şi simplu ca şi divertisment în hipnoza de scenă.
Însă cea mai valoroasă aplicaţie al regresiei este de a găsi evenimentul iniţial care a generat problema. Acest eveniment se numeşte evenimentul sensibilizator iniţial sau ISE (Initial Sensitizing Event).
ISE apare de regulă la vârste foarte fragede, în general intre 1 şi 3 ani. Din nefericire la o vârsta atât de fragedă este aproape imposibil să reţinem în mod conştient evenimentul respectiv. Însă emoţia generată de acel eveniment este activă în subconştient şi ne “conturează” personalitatea şi acţiunile din prezent.(“Lucrurile pe care le-am făcut în trecut, le facem în continuare, în mintea noastră” - Dave Elman)
Fiecare eveniment ulterior asemănător cu ISE care a reîntărit emoţia sau comportamentul-problemă se numeşte eveniment sensibilizator ulterior sau SSE (Subsequent Sensitizing Event).
Însă comportamentul-problemă poate să apară mult mai târziu decât ISE. Evenimentul care declanşează acest comportament se numeşte evenimentul generator al simptomului sau SPE (Simptom Producing Event).
Sa exemplific cu un caz simplu : Frica de apă.
Persoana în cauză are ISE la 2 ani când a alunecat în cadă şi era să se înece. Noroc că mama a fost vigilentă şi a salvat situaţia. Urmează apoi mai multe SSE : la 4 ani când a căzut în piscină şi a fost din noua salvată de ...tatăl ei, la 6 ani când “a înghiţit” un val la mare, la 8, 10, .....15 ani. Iar la 18 ani cu ocazia majoratului apare un alt eveniment “sensibilizator” la piscină.
Toate aceste SSE reîntăresc evenimentul iniţial până în momentul în care se atinge o masă critică emoţională şi fobia se declanşează. Acel eveniment este evenimentul declanşator al problemei sau SPE (Simptom Producing Event).
Ei bine, dacă încercăm să neutralizăm evenimentul de la piscină (pe care persoana şi-l aminteşte conştient), problema va recidiva în scurt timp. Dacă vom neutraliza evenimentul de la 8,10, 15 ani, după o anumita perioadă de timp, vom avea acelaşi rezultat temporar.
Pentru a avea succes în eliminarea fobiei trebuie să eliminăm încărcătura emoţională asociată cu ISE de la vârsta de 2 ani!
Pentru că, de fiecare dată când persoana simte disconfortul emoţional al fobiei, retrăieşte emoţia copilului de 2 ani care se îneacă în cadă!

Puntea afectivă

Cum găsim ISE printre miile de evenimente emoţionale din viaţa unei persoane? Cum “găsim acul în carul cu fân ?”
Iar răspunsul este : puntea afectivă sau AB (Affect Bridge)
Puntea afectivă este o tehnică care ne permite să găsim primul eveniment din viaţa unei persoane asociat cu o anumita emoţie. AB este o tehnică pe cât de simplă pe atât de puternică : în starea adâncă de hipnoză, persoana recrează prin sugestie sentimentul pe care îl simte (sentiment negativ în cazul fobiei). Vă reamintiţi când am discutat despre modul de funcţionare al subconştientului şi modul în care asociază emoţii, percepţii şi evenimente înregistrate?
Ei bine, de fiecare dată când persoana simte emoţia, acesta emoţie este asociată cu toate evenimentele în care s-a simţit astfel.
Apoi regresia este realizată succesiv asociind emoţia cu fiecare intamplare până la găsirea ISE.
Sunt 5 elemente pe care dorim să le aflăm din fiecare eveniment al regresiei :

1. Vârsta persoanei în regresie ;
   
2. Ce se întâmpla ?
   
3. Cine sunt participanţii la eveniment ?
   
4. Care sunt emoţiile (componenta afectivă) ?
   
5. Care sunt gândurile persoanei în regresie (componenta cognitivă) ?
   

Tehnica Informării Copilului din Interior

Odată găsit ISE, este necesar să neutralizăm emoţia asociată. Trebuie să înţelegem că în acel moment, persoana aflată în regresie retrăieşte întregul eveniment într-o stare asociată, adică din perspectiva copilului de 2 ani (în acest exemplu).
Tehnica Informării Copilului Interior - ICT (Informed Child Technique) ne permite să aducem “copilului” resursele necesare pentru a retrăi evenimentul respectiv fără a simţi emoţia negativă asociată.
Cu alte cuvinte, “copilul” va afla atunci ceea ce “adultul” ştie în prezent. Este o modalitate de a desensibiliza persoana de evenimentul respectiv permiţând o “verificare a realităţii”.
De fapt, întregul proces al regresiei hipnotice nu este altceva decât “verificarea realităţii”, pentru că de cele mai multe ori “copilul” percepe eronat situaţia respectivă.
Pentru mai multe detalii privind emoţiile şi “verificarea realităţii” puteţi reciti Limbajul Secret al Sentimentelor.
De cele mai multe ori emoţia simţită de copil este exagerată. În cazul prezentat, copilul a simţit probabil că va muri înecat. În realitate însa, mama l-a salvat după 5 secunde.
Copilul nu a fost deloc în pericol iar aceasta ”înţelegere la nivelul subconştientului” detensionează emoţional întregul eveniment!
Ce se întâmpla însa dacă situaţia respectivă ar fi fost alta? Dacă mama a fost neglijentă în mod intenţionat şi a pus copilul în pericol?
În acest caz, este necesar ca persoana „adultă” să ierte ofensatorul (în cazul de faţă mama).
Tehnica Iertării este un alt instrument al hipnozei care oferă transformări rapide şi profunde, de cele mai multe ori atunci când nimic altceva nu funcţionează!
Pentru a înţelege mai bine în ce constă regresia hipnotică şi puntea afectivă, puteţi urmări o demonstraţie video :

Regresia Hipnotica

NOU: Cursul „Regresia Hipnotică Profesională”

Învață tehnicile avansate ale regresiei hipnotice!

Tehnici de hipnoza: nivelele hipnozei si sugestia directa partea 2

Sugestia Directă

Este prima dintre tehnicile hipnotice şi este folosită de către absolut toţi hipnotistii. Odată obţinută transa, hipnotistul ii transmite persoanei respective sugestii directe, în funcţie de scopul dorit.

De cele mai multe ori sugestia directă este transmisă sub forma unui script – un text ce abordează o anumita problemă din mai multe perspective. Hipnoza bazată pe sugestia directă este hipnoza clasică, în care persoana aflata în hipnoză este relativ “pasivă”, primeşte sugestiile şi le poate accepta dacă le doreşte.

Exista mai multe “trucuri” care pot transforma o sesiune obişnuită de sugestie directă într-o sesiune de succes, “trucuri” pe care o să vi le prezint în continuare.

Cum trebuie să fie o sugestie?

Exista mai mulţi factori ce afectează durata de funcţionare a unei sugestii directe. Aceşti factori sunt:

• numărul de repetări;

• nivelul de hipnoză în care se află persoana;

• dacă sugestia este în acord cu emoţia asociată obiectivului dorit;

• autoritatea persoanei care oferă sugestia.

O sugestie trebuie să fie simplă, formulată în termeni pozitivi şi la timpul prezent, să fie măsurabilă şi să includă o recompensă. Aceste caracteristici au fost detaliate în capitolul Practicarea autosugestiei.

Cele 4 atitudini mentale pentru ca sugestiile hipnotice să funcţioneze

Atunci când te afli în hipnoză şi primeşti o sugestie, vei putea alege una dintre cele 4 decizii referitoare la acea sugestie. Decizia pe care o vei lua va face că sugestia să fie lăsată să intre în subconştient sau este eliminată. Dacă este lăsată să intre, vei avea schimbarea pe care doreşti să o realizezi, iar dacă este eliminată nu va fi nici o schimbare.

Care sunt acele 4 decizii sau alegeri?

Ei bine, prima dintre ele ar fi atunci când auzi sugestia să te gândeşti şi să-ţi spui: “Îmi place acea sugestie şi ştiu că acestă sugestie va funcţiona cu siguranţă”. Aceasta atitudine lasă sugestia să intre în mintea subconştientă, iar schimbarea va avea loc. Dar mai există încă alte 3 alegeri.

Următoarea alegere poate fi să simţi că acea sugestie are ceva împotriva credinţelor sau moralităţii tale. Sau e suficient să simţi acea sugestie puţin neconfortabilă, la fel ca o pereche de pantofi pe care ai vrut s-o cumperi de mult timp dar ştiai că dacă ii vei cumpăra te vor stânjeni cumplit pentru câteva zile pentru că nu ţi se potriveau foarte bine.

Ei bine, dacă acea sugestie are chiar cel mai mic aspect de disconfort pentru tine, indiferent de motiv, ea este automat blocată la nivelul minţii conştiente, nu este lăsată să intre în subconştient şi nu va avea loc nicio schimbare.

Următoarea alegere este ca acea sugestie să fie neutră, să nu-ţi pese dacă va avea succes sau nu. Într-un fel să fie o sugestie fără sens pentru tine. Mintea conştientă o blochează în mod automat, iar sugestia nu poate intra în subconştient.

Ultima alegere pe care o ai este probabil alegerea care face ca cei mai mulţi oameni să eşueze cu hipnoza. Atunci când auzi sugestia iţi spui: “Îmi place acestă sugestie şi sper să funcţioneze”. Sugestia nu va funcţiona! Cuvântul „sper” şi cuvântul „încerc” implică posibilitatea de eşec şi dau posibilitatea minţii subconştiente să aleagă intre familiar şi nou. Familiar înseamnă lucrul sau obiceiul vechi pe care dorim să-l schimbăm şi nou înseamnă noul obicei. Subconştientul va alege aproape întotdeauna elementul familiar, cunoscut, chiar dacă în mod conştient NU IL DORIM!

Aplicaţiile sugestiei directe

Sugestia directă poate fi aplicată cu succes atât în sesiuni individuale cât şi în sesiuni de grup. În general, orice chestiune care nu are o cauză emoţională profundă poate fi abordată cu succes folosind doar sugestia directă: teama de vorbit în public, eliminarea stresului, îmbunătăţirea memoriei şi a concentrării, eliminarea anxietăţii înainte de examene, îmbunătăţirea performantelor sportive etc.

Puteţi înţelege mai bine ideile prezentate şi aplicarea sugestiei directe într-o sesiune filmată :

 

Demonstratie : Hipnoza si sugestie directa

Totuşi, tehnica sugestiei directe este relativ limitată în cazul unor probleme ce au declanşator emoţional: eliminarea fobiei sau a depresiei, renunţarea la fumat, slăbitul, îmbunătăţirea respectului de sine, etc. Atât timp cât acea emoţie este activă în Mintea Subconştientă, ea va genera mai devreme sau mai târziu comportamentul nedorit, iar sugestia directă nu va reuşi decât să mascheze temporar acel comportament.

Pentru a avea succes în abordarea acestor cazuri, hipnoza ne oferă cel mai puternic instrument: posibilitatea de “a ne întoarce în timp” şi de a neutraliza evenimentul care a generat emoţia respectivă. Exista o tehnică hipnotică ce ne oferă această posibilitate.

Despre regresie vom vorbi intr-un articol viitor.

Practicarea autosugestiei

Unul dintre motivele principale pentru care majoritatea persoanelor nu au succes atunci când folosesc autosugestia este aplicarea greşită a regulilor mintii. Aţi înţeles acum că o sugestie devine activă, incorporată în subconştient, doar atunci când depăşeşte factorul critic al minţii conştiente. Cu alte cuvinte, atunci când suntem într-o stare sugestibilă. De aceea, pentru ca autosugestia să fie eficientă, este necesar să obţinem această stare de sugestibilitate ridicată.

Cea mai frecventă greşeală în folosirea autosugestiei este repetarea conştientă a sugestiei ce devine o mantră. Atât timp cât folosim mintea conştientă, acea sugestie rămâne în zona minţii conştiente fără merge mai departe în subconştient. Poate ajunge totuşi acolo prin condiţionare, prin repetare asiduă, dar nu atât de rapid cum ne-am dori.

Secretul succesului cu autosugestia constă în 2 elemente, 2 condiţii ce trebuie îndeplinite în ordine:

Prima este de a satura mintea conştientă repetând de mai multe ori sugestia respectivă. Cea de-a doua etapă este ocolirea factorului critic pentru ca sugestia aflată deja în mintea conştientă să pătrundă în subconştient ocolind factorului critic.

Voi prezenta o tehnică extrem de simplă şi rapidă pentru a realiza cea de-a doua etapă, însa mai întâi vreau să vă ofer câteva recomandări referitoare la alegerea unei sugestii.

O sugestie trebuie să fie: simplă, formulată în termeni pozitivi şi la timpul prezent, să fie măsurabilă şi să includă o recompensă.

Un exemplu de sugestie formulată corect este: “În fiecare zi mă trezesc şi exersez 20 de minute, iar acest lucru mă face să mă simt bine toată ziua”. Puteţi foarte uşor să identificaţi toate elementele prezentate mai devreme.

Un contra exemplu: “De mâine nu voi mai fuma niciodată”. Aceasta sugestie are şanse minime de reuşită.

Revenim la cea de-a doua etapă: tehnica pentru a ocoli factorul critic al minţii conştiente:

Închideţi ochii şi pretindeţi că, indiferent de ce se întâmplă sau orice aţi face, ochii rămân închişi. Este necesar să pretindeţi acest lucru având convingerea absolută că ochii rămân închişi.

Iar atunci când sunteţi siguri că aţi obţinut acest lucru, păstrând această convingere încercaţi să-i deschideţi şi veţi vedea că ochii rămân închişi. Trebuie să încercaţi cu adevărat să deschideţi ochii dar să păstraţi convingerea iniţială şi veţi observa că ochii rămân închişi.

Tot acest exerciţiu durează câteva secunde iar în momentul în care ochii rămân închişi, după ce aţi încercat sa-i deschideţi, relaxaţi-vă şi păstraţi această convingere. Nu este necesar să-i testaţi din nou, pentru că aţi obţinut deja o stare de transă. Atât timp cât păstraţi această convingere veţi rămâne în transă iar factorul critic este ocolit.

Va recomand să exersaţi de câteva ori acest lucru până când sunteţi siguri că îl puteţi realiza foarte uşor (Apropos, acest exerciţiu se numeşte “catalepsia pleoapelor” şi este folosit de majoritatea hipnotistilor într-o inducţie rapidă.)

Odată ce stăpâniţi acest exerciţiu (pe care îl poate învăţa chiar şi un copil de 5 ani), puteţi asocia un declanşator al stării de relaxare înaintea exerciţiului (cum ar fi rostirea unui cuvânt, ridicarea şi coborârea unui deget sau crearea unei imagini) şi veţi obţine starea potrivită pentru a accepta sugestia dorită aproape instantaneu. Mintea subconştientă va crea un declanşator prin asocierea stării hipnotice cu mişcarea degetului, cuvantul sau imaginea respectiva. În termeni NLP acest concept se poate traduce cu realizarea unei „ancore”.

Acesta este un truc care este folosit pentru reinducerea instantanee a transei: odată ce persoana a obţinut o stare adâncă de hipnoză, instalarea unui declanşator este cea mai bune metodă de a obţine aceeaşi stare adâncă de hipnoză şi data viitoare în câteva secunde. De asemenea, acest declanşator este instrumentul cu ajutorul căruia puteţi învăţa foarte uşor autohipnoza.

Un efect secundar pozitiv al exerciţiului de catalepsie a pleoapelor este că poate fi folosit cu succes pentru a înlătura tensiunile cotidiene. Tot ceea ce trebuie să faceţi este să rămâneţi cu ochii închişi odată ce aţi obţinut catalepsia pleoapelor şi să menţineţi această stare timp de 2-3 minute. Veţi putea beneficia astfel de o deconectare binevenită.

Mintea conştientă nu se poate concentra la prea multe lucruri simultan iar odată ce este ocupată cu menţinerea catalepsiei pleoapelor, toate celelalte programe sunt suspendate temporar.

Practicând în fiecare zi autosugestia vom putea să ne dezvoltăm această abilitate extraordinară. La fel ca şi un exerciţiu fizic, prin antrenament vom obţine rezultate din ce în ce mai bune pentru că nimeni nu a reuşit în prima şedinţă la o sală de fitness să împingă o halteră de 200 de kg sau să alerge un maraton de la prima încercare.

Însă prin antrenament ne putem dezvolta abilităţile pe care le dorim, iar stăpânirea autosugestiei este o abilitate extraordinară care merită puţin efort. Pentru majoritatea dintre noi, 5 minute pe zi sunt suficiente pentru a dobândi (poate) cel mai puternic instrument al dezvoltării personale.

Pentru cei interesaţi de acest subiect recomand cu multă căldură câteva cărţi ce tratează în detaliu autosugestia:

• “Către Culmile Succeselor”, scrisă de Pavel Coruţ.

• „You Can Heal Your Life”, scrisă de Louise Hay,

• „Self Mastery Through Autosuggestion”, scrisă de Emile Coue.

Invatarea autohipnozei si autosugestiei

Autosugestia: răspunsul pentru o schimbare rapidă?

Vă reamintesc definiţia hipnozei prezentată în articolul precedent: hipnoza este ocolirea factorului critic al mintii conştiente şi acceptarea gândirii selective acceptate.

Se spune că hipnoza este de fapt autohipnoză iar autohipnoza este autosugestie. Poate fi autosugestia calea către schimbarea pe care o dorim? Răspunsul este un DA categoric!

Dar… cum funcţionează autosugestia?

Cu toţii am încercat probabil să ne “autosugestionam” repetând afirmaţii pozitive sau încercând să “gândim pozitiv”. Probabil, pentru majoritatea metoda “autosugestionării” nu a funcţionat. Să vă spun şi de ce. Pentru că aţi folosit mintea conştientă pentru acele afirmaţii, pentru că factorul critic al minţii conştiente a respins imediat acele afirmaţii sau sugestii, pentru că v-aţi străduit prea mult în mod conştient. Sună ciudat, dar de multe ori mintea conştientă este cea mai mare piedică în calea învăţării şi a transformării.

Una din regulile minţii subconştiente este următoarea: “Cu cât activitatea conştientă este mai mare, cu atât mai mic va fi răspunsul subconştient”. Vă dau două exemple în acest sens: cu cât încercăm să adormim, încercând în mod conştient să facem acest lucru, cu atât mai dificil este să reuşim.

Altă comparaţie: gândiţi-vă la modul în care învaţă un copil să meargă. Trebuie să înveţe să-şi coordoneze sute de muşchi doar pentru a face câţiva paşi. Sau gândiţi-vă că învaţă zeci de cuvinte în fiecare zi timp de câţiva ani de zile. Şi toate aceste lucruri le învaţă într-un mod pasiv.

Informaţia ajunge direct în subconştient iar schimbările sunt imediate şi de cele mai multe ori permanente. Factorul critic apare intre 5 şi 12 ani, iar până atunci un copil reţine orice informaţie la care are acces. El învaţă fără efort iar acele cunoştinţe vor fi păstrate permanent în mintea subconştientă.

Revenind la autosugestie

Autosugestia funcţionează atunci când factorul critic al minţii conştiente este eliminat sau ocolit. Funcţionează când efortul conştient este minim, când nu încercăm să realizăm schimbarea. Practic, este conceptul de a învăţa fără a încerca să înveţi.

Autosugestia funcţionează atunci când CREZI

Crezi că este posibil să realizezi ceea ce iţi doreşti şi ştii că poţi să faci ca acel lucru să se întâmple.

Este modalitatea de a-ţi crea propria realitate, odată ce accepţi sugestiile pe care ţi le doreşti. Revin la definiţia hipnozei: “Hipnoza este ocolirea factorului critic al minţii conştiente şi instalarea gândirii selective acceptate”. “Gândirea selectivă acceptată” este sugestia pe care dorim să o realizăm, odată ce am “ocolit” factorul critic al minţii conştiente.

Poate suna puţin dificil dar voi exemplifica: efectul PLACEBO este „pilula de zahar care face minuni”.

Efectul placebo este atât de puternic încât producătorii de medicamente se străduiesc să demonstreze pentru noile medicamente că efectul acestora este mai puternic decât Placebo. Cu alte cuvinte vor să demonstreze că medicamentul respectiv face într-adevăr ceva mai mult pentru sănătatea noastră decât reuşim să facem noi înşine, folosind mintea noastră (de cele mai multe ori neantrenată în arta autosugestiei).

Placebo nu este altceva decât o autosugestie puternică şi funcţionează în felul următor: persoana care primeşte “pastila de zahar” este informată că “are privilegiul” de a testa un nou medicament împotriva afecţiunii de care suferă.

Acea persoană crede că “efectele medicamentului” sunt reale şi că se va însănătoşi după tratamentul respectiv. Crede cu toată convingerea, fără nicio urma de îndoială, că pastila respectivă are un efect extraordinar.

În acel moment îşi depăşeşte factorul critic al minţii conştiente şi instalează în mintea subconştientă credinţa că se va însănătoşi. Are expectativa mentală a rezultatului pozitiv. ştiind că va obţine acel rezultat.

Nu face efort să creadă, nu se străduieşte să găsească explicaţii raţionale.

In acest mod functioneaza autosugestia. In articolul urmator am sa va prezint cateva aspecte practice de a folosi autosugestia pentru a obtine schimbarile pe care le dorim.

Invatarea autohipnozei si autosugestiei