Autohipnoza: 4 pași pentru dezvoltarea unei atitudini personale pozitive

Bine te-am regăsit !

Foarte multe persoane caută în exterior rezolvarea problemelor cu care se confruntă. De ce? Pentru că de multe ori problemele apar din exterior: 

• activitățile zilnice stresante, 
• durerile neplăcute ce pot apărea din senin: o durere de dinți, de stomac, etc. 
• comunicarea (sau lipsa de comunicare) cu cei apropiați, cu colegii, cu copiii sau cu părinții,
• dezamăgirea pe care alții „o aduc” în viața noastră;

Alteori, noi suntem cei care ne „încărcăm” cu problemele noastre interioare:

• obiceiurile limitative pe care le avem, 
• credințele limitative care ne țin într-o stare de mediocritate,
• relațiile nesănătoase din care nu putem ieși și care ne fac nefericiți,
• emoțiile dureroase pe care le simțim dar nu le putem înțelege și nu le putem opri;

Prima (și adesea unica) linie de apărare împotriva negativității, a emoțiilor distructive și a credințelor limitative ce ne bombardează zilnic este atitudinea personală.

Ce înseamnă atitudine personală?

Atitudinea personală înseamnă perspectiva pe care o avem asupra realității în fiecare moment. Aceasta perspectivă este alcătuită din:

• lucrurile la care ne așteptăm să le primim sau să le obținem prin ceea ce facem (așteptările noastre),
• ideile pe care alegem să le credem (ceea ce ne influențează),
• deciziile pe care le luam (obiectivele pe care le stabilim),
• sentimentele pe care le simțim (starea noastră emoțională),
• gândurile și cuvintele pe care le folosim cu noi înșine și cu ceilalți (dialogul interior).

Atitudinea personală ne ajută să avem succes (adică să ne atingem obiectivele și să fim fericiți) sau ne împiedică să obținem succesul pe care îl dorim și pe care îl merităm.

Viata pe care o avem este creația noastră.

Atitudinea este modul prin care suntem creatorii fericirii sau a nefericirii din  fiecare moment al vieții noastre.

Care este cel mai scurt drum către fericire?

Răspunsul este simplu: prin dezvoltarea și menținerea unei atitudini pozitive!

Cum îți dezvolți o atitudine personală pozitivă?

Aceasta este întrebarea ..... Răspunsul vine în 4 pași:

Pasul 1: Iei decizia proprie de a începe să-ți dezvolți o astfel de atitudine.

Pasul 2: Îți dezvolți abilitatea de auto observare:

Observi:

cuvintele pe care le folosești cu tine însuți și cu ceilalți,

stările emoționale pe care le trăiești,

lucrurile, ideile și persoanele care te influențează (negativ dar mai ales pozitiv)

Pasul 3: Înveți să creezi o expectativă mentală și emoțională pozitivă: să aduci mai aproape lucrurile, situațiile și emoțiile pe care le dorești pentru tine. Și începi de la nivel mental, de la nivelul așteptărilor tale. Adică, îți construiești propriile tale vise, creezi realitatea pe care ți-o dorești. Și faci acest lucru în fiecare zi, până când vei crea un reflex. Acest reflex se numește.... optimism.

Pasul 4: Faci visele să se întâmple în realitate: ACTIONEZI! Acțiunea este unicul mod în care realitatea subiectiva pe care o creezi în mintea ta se transformă în realitatea obiectivă, materializată, tangibilă pe care o dorești!

În acest moment am 3 vești bune pentru tine:

1. Vestea cea bună este că poți să bifezi singur(ă)  primul din cei 4 pași. Dacă simți că este momentul pentru tine.

2. Vestea mai bună este că te pot ajuta, odată ce ai făcut primul pas să faci următorii pași: pasul 2 și pasul 3.

3. Și ultima veste (cea mai bună) este că poți face și ultimul pas mult mai ușor odată ce ai toate instrumentele necesare. Pentru că meritul de a obține ceea ce îți dorești este doar al tău, odată ce ai luat decizia (pasul 1) și ți-ai dezvoltat o atitudine personală pozitivă (pașii 2 și 3).

Avem cu toții capacitatea de auto observare: de a observa tiparele emoționale, tiparele de gândire și cele de comportament. Toate aceste tipare reprezintă automatismele noastre sau transa în care ne aflăm. Trăim peste 95% într-o stare de transa și facem foarte multe din acțiunile noastre pe „pilot automat”. În esență, acest lucru nu reprezintă o problema ci dimpotrivă: un avantaj. Toate obiceiurile pe care le avem reprezintă un proces de învățare la un nivel inconștient care ne ajută să ne conservam energia și să o concentrăm asupra lucrurilor importante.

Totuși, problemele apar atunci când unele dintre tiparele noastre ne limitează: sunt acele credințe limitative care ne împiedică să fim, să facem și să devenim ceea ce dorim.

Acestea ne mențin în permanență într-o „transă hipnotică limitativă” din care putem ieși... prin auto observație. Astfel, putem întrerupe „starea naturală de autohipnoză limitativă” pentru a începe un proces de transformare pozitivă.

Acesta este pasul 2.

Următoarea etapă reprezintă preluarea controlului asupra acestor tipare.

Cum putem face acest lucru?

Avem 3 instrumente care ne pot ajuta:

Primul îl reprezintă cuvintele pozitive pe care învățăm să le folosim dar în același timp și prin cele „negative” pe care le eliminăm din dialogul cu noi înșine. Adică prin autosugestie.

Cel de-al doilea îl reprezintă așteptările pozitive pe care le construim. Aceasta este intenția pe care o proiectăm privind propria noastră persoană. Altfel spus, intenția reprezintă focusul atenției noastre. Învățăm să privim „partea plină a paharului” și să găsim aspectele pozitive din fiecare situație. Acest lucru înseamnă o schimbare de perspectivă: învățarea și practicarea optimismului.

În același timp învățăm să observăm și rezultatele reale, tangibile pe care le obținem. Acesta este optimismul realist care tine cont de ceea ce se întâmplă în  realitate.

Fără o verificarea a realității nu facem altceva decât „să visăm frumos” însă fără a avea o bază reală. Să ne „îmbătăm cu apă rece”. Ceea ce nu ne ajută.

Optimismul realist presupune să facem și ultimul pas (pasul 4) și să acționăm! Presupune să obținem rezultate și să observăm dacă acele rezultate sunt pe măsura așteptărilor noastre. Aceste rezultate reprezintă indicatorul abilitaților pe care le avem și pe care le putem dezvolta pentru a obține tot ceea ce dorim.

Știi în acest moment tot ceea ce ai nevoie pentru a putea crea viața pe care ți-o dorești. Întrebarea fundamentală este: ce ai de gând să faci?

Alege: Pastila roșie sau Pastila albastră

„This is your last chance. After this, there is no turning back. You take the blue pill - the story ends, you wake up in your bed and believe whatever you want to believe. You take the red pill - you stay in Wonderland and I show you how deep the rabbit-hole goes.”

„Aceasta este ultima șansă. După aceea nu mai există o cale de întoarcere. Dacă alegi pastila albastră  - povestea se sfârșește, te vei trezi în patul tău și vei crede orice vei dori să crezi. Dacă vei lua pastila roșie – rămâi în Țara Minunilor și îți voi arăta cât de departe te va conduce tunelul.” Filmul Matrix, 1999.

În cazul în care ai ales deja „pastila roșie” și ai făcut primul pas de a-ți dezvolta  o atitudine pozitivă, doresc să îți ofer pentru început 3 aplicații care te vor ajuta.

3 aplicații ale autohipnozei și autosugestiei

Ai nevoie să investești 2 lucruri: primul este timpul. Sa îți aloci câteva minute pentru a face aceste exerciții. Cel de-al doilea lucru pe care ai nevoie să îl investești este așteptarea ca aceste aplicații să funcționeze pentru tine. Asa cum funcționează pentru mine. Și pentru cele câteva sute de persoane care le-au testat până în prezent.

1. Elimină stresul prin autohipnoză

Primul exercițiu te va ajuta să elimini în câteva secunde stresul (fizic și mental) și  îți oferă posibilitatea de a te relaxa profund.  Îți oferă posibilitatea de a te deconecta de la griji, probleme, tensiune și emoții negative. Înainte de a începe acest exercițiu te rog să urmărești pas-cu-pas instrucțiunile preliminare. Vei găsi toate informațiile necesare în filmul „Autohipnoza – Elimină stresul prin autohipnoză”

2. Autohipnoza si autosugestia - Eliminarea durerii

Cel de-al doilea exercițiu te va ajuta să elimini rapid o durere de cap sau de dinți... în mai puțin de 1 minut!

Vrei să dobândești „puterea” de a învinge durerea? Urmărește și apoi aplică instrucțiunile din filmul „Autohipnoza si autosugestia - Eliminarea durerii”

3. Comunică cu subconștientul tău folosind pendulul

Mintea ta subconștientă are răspunsuri la orice lucru care are legătură cu persoana ta: știe absolut totul despre tine – din clipa în care te-ai născut și până în prezent. De asemenea, în funcție de tipul întrebărilor tale, îți poate oferi și soluții la problemele cărora nu le-ai găsit până acum o rezolvare.

Acest material filmat te ajută să primești răspunsurile reale, la întrebările tale.

 Urmărește și apoi aplică instrucțiunile din filmul „Autohipnoza -- Comunica cu subconstientul tau folosind pendulul”

Dacă dorești să înveți mai multe despre hipnoză, autohipnoză și autosugestie, am pregătit pentru tine 2 cursuri practice:

„Autohipnoza Esențial”   și „Autohipnoza Expert”

15 din viitoarele avantaje pe care le vei avea după ce vei parcurge cursurile „Autohipnoza Expert” și Autohipnoza Esențial”

1. Îți dezvolți intuiția și îți ridici nivelul de conștientizare;
2. Devii o persoană mai fericită: un partener mai bun, un părinte mai bun, un prieten mai bun pentru cei apropiați;
3. Îți îmbunătățești respectul, încrederea și valoarea de sine;
4. Înveți să te relaxezi fizic, mental și emoțional în orice situație;
5. Îți îmbunătățești capacitatea naturală de a adormi rapid și de a te odihni corespunzător;
6. Îți dezvolți (sau îți îmbunătățești) capacitatea de convingere și de prezentare a propriei persoane: înveți să „îți vinzi mai bine” ideile și lucrurile pe care le faci;
7. Înveți cum să comunici mai bine și cum să îți extinzi relațiile personale;
8. Vei ști cum poți atrage în viața ta persoanele cu care te potrivești (în special din punct de vedere emoțional);
9. Îți dezvolți capacitatea de concentrare și de memorare;
10. Vei putea să analizezi mai simplu propriul comportament și influența acțiunilor tale asupra persoanelor apropiate;
11. Vei descoperi tiparele negative și efectul acestor tipare în viața ta;
12. Înveți cum să te eliberezi de ostilitate, resentimente și de teama de respingere;
13. Înveți cum să îți stabilești obiectivele de viață și cum să atingi aceste obiective;
14. Vei afla cum poți să îți programezi mintea cu idei și concepte pozitive și cum poți să îți transformi atitudinea într-una a succesului;
15. Vei ști cum să-ți construiești afirmațiile vitale pentru tine și cum le vei putea face să funcționeze cu adevărat;

+ alte 35 de beneficii pe care hipnoza le aduce în viața ta.

Poți găsi mai multe detalii despre cele 2 workshop-uri dacă accesezi link-urile de mai jos:

Cursul „Autohipnoza Esential” (7 februarie 2015)

Cursul „Autohipnoza Expert” (8 februarie  2015)

Te-ai decis să participi?

Te rog să completezi formularul de înscriere cu datele tale. Îți voi transmite apoi un e-mail cu toate detaliile, pentru a finaliza înscrierea ta.

Formularul de înscriere

Ai nevoie de mai multe informații sau de clarificări?

Te rog să mă contactezi imediat și te ajut cu plăcere!

Dacă dorești să dai SHARE acestor materiale către prietenii tai, poți da click pe unul din butoanele de la sfârșitul acestui articol (email, Facebook, Twitter).

Cu prietenie,

Andrei Loiso

Limbajul secret al sentimentelor partea 2

V-am promis în articolul trecut o metodă pentru a înţelege mesajul sentimentelor şi de a le folosi în avantajul nostru.

Procesul este extrem de simplu şi are 3 etape:

1. Identificarea/numirea sentimentului;

2. Identificarea cauzei ce a generat sentimentul;

3. Găsirea unui răspuns satisfăcător – o acţiune ce satisface necesitatea (nevoia) pe care o avem nesatisfăcută.

Vă prezint în continuare o listă a sentimentelor şi nevoia ce declanşează sentimentul respectiv:

1. Plictiseala - nevoia de a ne dezvolta, de a avea provocări pe care să le depăşim;

2. Furia - nevoia de a avea parte de corectitudine, atât pentru noi cât şi pentru ceilalţi;

3. Vinovăţia - nevoia de a fi corecţi faţă de ceilalţi sau faţă de propria persoană;

4. Tristeţea - nevoia de a avea lucruri sau relaţii importante, de valoare pentru noi;

5. Singurătatea - nevoia de a avea relaţii cu semenii noştri;

6. Inadecventa - nevoia de a ne simţi suficient de buni pentru a realiza ceva anume;

7. Stresul - nevoia de a avea succes şi control în toate aspectele vieţii noastre;

8. Teama - nevoia de siguranţă;

9. Frustrarea - nevoia de a avea satisfacţie în acţiunile noastre;

10. Depresia - nevoia de a avea speranţă ;

Primul pas: identificarea sentimentului

De multe ori este dificil să identificam un sentiment mai ales datorita faptului că nu suntem obişnuiţi să ne analizăm sentimentele (sau am învăţat să le reprimăm).

Secretul reuşitei este atenţia şi exerciţiul de a “asculta vocea interioară a sentimentului”. Atunci când este dificil să identificam sentimentul, putem totuşi trece la pasul 2 – identificarea cauzei – şi astfel vom putea găsi şi sentimentul corespondent.

Pasul 2: identificarea cauzei

Atunci când ştim cu acurateţe cauza ce produce sentimentul vom putea să găsim soluţia, acţiunea necesară pentru a răspunde necesitaţii pe care o avem.

Pasul 3: găsirea unui răspuns satisfăcător

Când satisfacem necesitatea, eliminam în totalitate cauza care generează sentimentul şi în acelaşi timp eliminam şi posibilitatea de recurenţă a sentimentului.

Voi exemplifica acest proces folosind ca şi model sentimentul de Furie (Mânie): când percepem o circumstanţă ca fiind nedreaptă faţă de noi sau faţă de cei apropiaţi ne simţim furioşi. Furia ne motivează să acţionăm pentru a restabili corectitudinea situaţiei respective.

Avem două posibilităţi de a acţiona: putem acţiona într-un mod distructiv făcând ceva ce ne-ar pune în pericol pe noi sau pe ceilalţi (violenţă fizică sau verbală sau o altă acţiune ineficientă), sau putem acţiona într-un mod creativ găsind şi implementând soluţii ce pot rezolva situaţia respectivă într-un mod pozitiv.

De fiecare dată când experimentăm sentimentul maniei, trăim teama ce apare din percepţia că situaţia respectivă ar putea fi periculoasă. Mânia ne dezvăluie astfel temerile pe care le avem într-o anumita circumstanţă. Deoarece acest sentiment apare din percepţiile noastre, este extrem de important să realizăm o verificare a realităţii: “Este această situaţie nedreaptă cu adevărat? Sau este percepţia mea incorectă?”

Dacă vom găsi o componentă justificativă în întreaga situaţie, presiunea generată de sentimentul mâniei va fi cu mult redusă.

Pasul 1: Identificarea/numirea sentimentului: mânie, furie, supărare, etc.
Pasul 2: Identificarea cauzei: cauza mâniei este percepţia unui situaţii ca fiind incorectă faţă de noi sau faţă de cei apropiaţi;
Pasul 3: Găsirea unui răspuns satisfăcător;

A: Verificarea realităţii : este situaţia cu adevărat incorectă faţă de noi sau exagerăm (facem din ţânţar armăsar) ?
B: Dacă situaţia este într-adevăr incorectă, atunci trebuie să acţionăm corespunzător pentru a remedia acest lucru.
C: Dacă nu putem face nimic pentru a aduce corectitudine în situaţia respectivă, atunci iertarea este soluţia.

De multe ori nu mai putem face nimic pentru o situaţie care a avut loc în trecut. Totuşi situaţia respectivă ne poate produce suferinţă. Profit de acest context pentru a vă oferi citatul meu preferat:

Trăim în lumina acţiunilor noastre reflectate din trecut. Toate lucrurile pe care le-am făcut în trecut, le facem în continuare în prezent, în mintea noastră .
— Dave Elman

Iertarea este antidotul şi ne oferă eliberarea de sentimentlee nocive, reprimate, înăbuşite din interiorul nostru. Aceste sentimente ne fac în continuare să suferim şi ne fac ne distragem de la sentimentele neplăcute (folosind mâncare în exces, substanţe nocive sau acţiuni pe care le vom regreta ulterior).

Procesul iertării

Iertarea este pentru cel care iartă, nu pentru cel care a greşit (ofensatorul). Dacă decidem să iertăm, noi vom fi singurii beneficiari ai iertării: ne eliberăm de sentimentele negative, de presiunea emoţională pe care am acumulat-o ca urmare a întâmplării din trecut. Realizăm că, atât timp cât nu iertam, persoana care ne-a rănit va continua să ne rănească (“… lucrurile pe care le-am făcut în trecut le facem în continuare în mintea noastră”).

A ierta nu înseamnă a uita evenimentele care s-au întâmplat, nu înseamnă a găsi o scuză persoanei care ne-a rănit. Inteligenţa presupune să învăţăm din greşelile făcute. A uita acea experienţă duce la ignoranţă.

Vom discuta mai multe despre iertare într-un capitol dedicat procesului iertării unde veţi afla cum se realizează iertarea cu ajutorul hipnozei.

Puteţi afla mai multe informaţii despre cele discutate direct de la autorul cărţii“Limbajului Secret al Sentimentelor”, Calvin Banyan.

În următoarele articole veţi afla câteva concepte şi tehnici fundamentale ale hipnozei, începând de la cele mai simple, cum ar fi sugestia directă, până la cele complexe care ne ajuta să transformăm emoţii, percepţii sau cogniţii limitative în resurse pentru succes!

Limbajul secret al sentimentelor partea 1

După finalizarea articolelor despre autosugestie, mi-am propus să vă prezint câteva tehnici de hipnoză, începând de la cele mai simple şi până la cele mai avansate. Însă am realizat că este nevoie de o introducere prealabilă pentru a putea înţelege elementele fundamentale ale tehnicilor avansate.

În următoarele 2 articole mi-am propus să abordez o tematică interesantă: limbajul sentimentelor văzut din perspectiva unui hipnotist.

Creditul pentru informaţiile prezentate în acest capitol îi aparţine lui Calvin Banyan, autorul cărţii “Limbajul Secret al Sentimentelor”, unul dintre cei mai respectaţi hipnoterapeuţi şi traineri din lume.

Ce sunt emoţiile?

O emoţie este motivaţie în formă pură – este presiunea psihologică de a acţiona.

Rolul emoţiilor este de a ne anunţa atunci când necesităţile noastre nu sunt

satisfăcute şi de a ne motiva să acţionăm pentru a le satisface.

Toate emoţiile au un scop pozitiv: sunt mesajele date de subconştient pentru a ne determina să acţionăm în scopul de a depăşi o situaţie dificilă.

De exemplu: mânia este o emoţie care ne spune că percepem o anumită situaţie sau o acţiune ca fiind incorectă faţă de noi. Aceasta emoţie ne motivează să acţionăm pentru a remedia situaţia şi pentru a restabili corectitudinea.

Vinovăţia este o emoţie care ne spune că percepem o situaţie în care noi nu suntem corecţi faţă de o altă persoană (sau faţă de propria persoană). Ne motivează să acţionăm pentru a restabili corectitudinea, pentru a ne reabilita faţă de acea persoană şi de cele mai multe ori “cere o pedeapsă”, la un nivel conştient sau subconştient.

Ce sunt sentimentele?

Sentimentele sunt expresia în plan fizic al emoţiilor pe care le trăim, sunt reacţii fizice ale corpului ca răspuns la emoţia respectivă (emoţia generată de subconştient).

De exemplu, mânia cauzează creşterea pulsului, contractarea musculaturii (luptă sau fugi), pregătirea corpului pentru acţiune.

Este interesant că, deşi avem cu toţii sentimente, suntem atât de puţin conştienţi de acestea. De fapt, cei mai mulţi oameni îşi trăiesc viaţa fără a conştientiza 80-90% din sentimentele pe care le trăiesc.

Este la fel de interesant un alt aspect: deşi suntem conştienţi de o mică parte a sentimentelor noastre, de cele mai multe ori nu “ascultam mesajul” pe care îl primim sau îl înţelegem greşit. În consecinţă, avem o singură modalitate de a lucra cu emoţiile – aceea de a ne distrage folosind un element care ne captează temporar atenţia, care ne “anesteziază” emoţional, cum ar fi fumatul, mâncatul în exces, munca în exces, etc.

Reprimam astfel aceste emoţii în interiorul nostru, iar de fiecare dată când simţim “emoţia negativă”, folosim elementul de distragere şi generăm prin repetiţie un comportament (de cele mai multe ori) nociv.

Vă aduceţi probabil aminte de conceptul condiţionării pavloviene despre care am discutat – în acest fel reuşim să “ne programăm” obiceiurile negative!

Atunci când ne distragem în momentul în care simţim o emoţie neplăcută, tratăm doar un simptom, nu şi cauza care generează acea emoţie.

Iar cauza acelei emoţii este necesitatea (nevoia) pe care o avem nesatisfăcută. De exemplu: tristeţea ne spune că am pierdut ceva sau pe cineva drag şi avem nevoie să recâştigăm ceea ce am pierdut sau să înlocuim pierderea printr-un echivalent. Atâta timp cât nu acţionăm pentru a răspunde acestei necesităţi, nu va exista suficientă mâncare sau alcool care să rezolve aceasta cauză.

Ne vom simţi mai bine mâncând o ciocolată de exemplu, însa după scurta vreme vom avea nevoie de încă o ciocolată pentru a “ne automedica” iar ciclul “mă simt trist – mănânc o ciocolată” va continua probabil pentru multă vreme, în detrimentul siluetei.

Însă lucrurile nu se opresc aici. La un moment dat, după ce am căzut în capcana “mă simt trist – mănânc o ciocolata”, apare sentimentul secundar al frustrării pentru că ceea ce facem nu ne aduce rezultate decât pe termen scurt. În plus vom avea nevoie de o nouă garderobă, fapt ce ne va accentua frustrarea. Cu cât vom continua să ne distragem mai mult folosind ciocolata, cu atât frustrarea creste. Mâncăm mai mult şi mai des fără niciun rezultat pozitiv. Însă frustrarea şi kilogramele în plus vor creşte în continuare.

Sentimentul secundar al frustrării are şi el un mesaj: ne spune că trebuie să facem altceva pentru că ceea ce am făcut până atunci nu a adus niciun rezultat. Ne anunţă că mergem într-o direcţie greşită şi că ar trebui să facem altceva pentru a ne satisface emoţia pe care o simţim.

Atunci când frustrarea atinge cote maxime, un sentiment terţiar îşi face apariţia: depresia temporară .

Depresia temporară în acest caz are rolul unei supape de suprapresiune: în acest moment ne salvează de la o situaţie autodistructivă şi suspendă momentan sentimentul pe care îl reprimam mâncând ciocolată. Nu ne mai simţim deocamdată trişti, ne simţim doar deprimaţi. Bineînţeles că sentimentul de tristeţe reapare după o vreme (atunci când dispare depresia temporară şi ciclul se reia: emoţie (tristeţe) – distragere – frustrare – deprimare.

Sentimentul terţiar al depresiei ne spune “renunţă, te răneşti mult prea mult dacă vei continua să faci ceea ce ai făcut până acum”.

Când eforturile noastre repetate de a rezolva emoţia sunt sortite eşecului, frustrarea devine mai puternică decât speranţa de a ieşi din situaţia respectivă. Începem să simţim că nu are rost să mai încercăm. Ne simţim fără speranţă iar lipsa speranţei duce la lipsa de acţiune, la dispariţia motivaţiei şi la apariţia depresiei temporare. Astfel depresia poate fi considerată la polul opus al speranţei – este un mesaj al neputinţei şi al pasivităţii.

Speranţa şi depresia se exclud reciproc, nu pot coexista.

Este important să realizam, când dorim să înţelegem emoţiile, că avem doua posibilităţi, două stări emoţionale: ori suntem într-o stare în care avem o necesitate satisfăcută, stare pe care o percepem plăcută din punct de vedere emoţional, ori suntem într-o stare în care nu avem acea necesitate satisfăcută şi atunci suferim din punct de vedere emoţional.

Cum putem decodifica şi înţelege “mesajul secret” al sentimentelor noastre?

Veţi afla în urmatorul articol o metodă de a realiza acest lucru.