Limbajul secret al sentimentelor partea 2

V-am promis în articolul trecut o metodă pentru a înţelege mesajul sentimentelor şi de a le folosi în avantajul nostru.

Procesul este extrem de simplu şi are 3 etape:

1. Identificarea/numirea sentimentului;

2. Identificarea cauzei ce a generat sentimentul;

3. Găsirea unui răspuns satisfăcător – o acţiune ce satisface necesitatea (nevoia) pe care o avem nesatisfăcută.

Vă prezint în continuare o listă a sentimentelor şi nevoia ce declanşează sentimentul respectiv:

1. Plictiseala - nevoia de a ne dezvolta, de a avea provocări pe care să le depăşim;

2. Furia - nevoia de a avea parte de corectitudine, atât pentru noi cât şi pentru ceilalţi;

3. Vinovăţia - nevoia de a fi corecţi faţă de ceilalţi sau faţă de propria persoană;

4. Tristeţea - nevoia de a avea lucruri sau relaţii importante, de valoare pentru noi;

5. Singurătatea - nevoia de a avea relaţii cu semenii noştri;

6. Inadecventa - nevoia de a ne simţi suficient de buni pentru a realiza ceva anume;

7. Stresul - nevoia de a avea succes şi control în toate aspectele vieţii noastre;

8. Teama - nevoia de siguranţă;

9. Frustrarea - nevoia de a avea satisfacţie în acţiunile noastre;

10. Depresia - nevoia de a avea speranţă ;

Primul pas: identificarea sentimentului

De multe ori este dificil să identificam un sentiment mai ales datorita faptului că nu suntem obişnuiţi să ne analizăm sentimentele (sau am învăţat să le reprimăm).

Secretul reuşitei este atenţia şi exerciţiul de a “asculta vocea interioară a sentimentului”. Atunci când este dificil să identificam sentimentul, putem totuşi trece la pasul 2 – identificarea cauzei – şi astfel vom putea găsi şi sentimentul corespondent.

Pasul 2: identificarea cauzei

Atunci când ştim cu acurateţe cauza ce produce sentimentul vom putea să găsim soluţia, acţiunea necesară pentru a răspunde necesitaţii pe care o avem.

Pasul 3: găsirea unui răspuns satisfăcător

Când satisfacem necesitatea, eliminam în totalitate cauza care generează sentimentul şi în acelaşi timp eliminam şi posibilitatea de recurenţă a sentimentului.

Voi exemplifica acest proces folosind ca şi model sentimentul de Furie (Mânie): când percepem o circumstanţă ca fiind nedreaptă faţă de noi sau faţă de cei apropiaţi ne simţim furioşi. Furia ne motivează să acţionăm pentru a restabili corectitudinea situaţiei respective.

Avem două posibilităţi de a acţiona: putem acţiona într-un mod distructiv făcând ceva ce ne-ar pune în pericol pe noi sau pe ceilalţi (violenţă fizică sau verbală sau o altă acţiune ineficientă), sau putem acţiona într-un mod creativ găsind şi implementând soluţii ce pot rezolva situaţia respectivă într-un mod pozitiv.

De fiecare dată când experimentăm sentimentul maniei, trăim teama ce apare din percepţia că situaţia respectivă ar putea fi periculoasă. Mânia ne dezvăluie astfel temerile pe care le avem într-o anumita circumstanţă. Deoarece acest sentiment apare din percepţiile noastre, este extrem de important să realizăm o verificare a realităţii: “Este această situaţie nedreaptă cu adevărat? Sau este percepţia mea incorectă?”

Dacă vom găsi o componentă justificativă în întreaga situaţie, presiunea generată de sentimentul mâniei va fi cu mult redusă.

Pasul 1: Identificarea/numirea sentimentului: mânie, furie, supărare, etc.
Pasul 2: Identificarea cauzei: cauza mâniei este percepţia unui situaţii ca fiind incorectă faţă de noi sau faţă de cei apropiaţi;
Pasul 3: Găsirea unui răspuns satisfăcător;

A: Verificarea realităţii : este situaţia cu adevărat incorectă faţă de noi sau exagerăm (facem din ţânţar armăsar) ?
B: Dacă situaţia este într-adevăr incorectă, atunci trebuie să acţionăm corespunzător pentru a remedia acest lucru.
C: Dacă nu putem face nimic pentru a aduce corectitudine în situaţia respectivă, atunci iertarea este soluţia.

De multe ori nu mai putem face nimic pentru o situaţie care a avut loc în trecut. Totuşi situaţia respectivă ne poate produce suferinţă. Profit de acest context pentru a vă oferi citatul meu preferat:

Trăim în lumina acţiunilor noastre reflectate din trecut. Toate lucrurile pe care le-am făcut în trecut, le facem în continuare în prezent, în mintea noastră .
— Dave Elman

Iertarea este antidotul şi ne oferă eliberarea de sentimentlee nocive, reprimate, înăbuşite din interiorul nostru. Aceste sentimente ne fac în continuare să suferim şi ne fac ne distragem de la sentimentele neplăcute (folosind mâncare în exces, substanţe nocive sau acţiuni pe care le vom regreta ulterior).

Procesul iertării

Iertarea este pentru cel care iartă, nu pentru cel care a greşit (ofensatorul). Dacă decidem să iertăm, noi vom fi singurii beneficiari ai iertării: ne eliberăm de sentimentele negative, de presiunea emoţională pe care am acumulat-o ca urmare a întâmplării din trecut. Realizăm că, atât timp cât nu iertam, persoana care ne-a rănit va continua să ne rănească (“… lucrurile pe care le-am făcut în trecut le facem în continuare în mintea noastră”).

A ierta nu înseamnă a uita evenimentele care s-au întâmplat, nu înseamnă a găsi o scuză persoanei care ne-a rănit. Inteligenţa presupune să învăţăm din greşelile făcute. A uita acea experienţă duce la ignoranţă.

Vom discuta mai multe despre iertare într-un capitol dedicat procesului iertării unde veţi afla cum se realizează iertarea cu ajutorul hipnozei.

Puteţi afla mai multe informaţii despre cele discutate direct de la autorul cărţii“Limbajului Secret al Sentimentelor”, Calvin Banyan.

În următoarele articole veţi afla câteva concepte şi tehnici fundamentale ale hipnozei, începând de la cele mai simple, cum ar fi sugestia directă, până la cele complexe care ne ajuta să transformăm emoţii, percepţii sau cogniţii limitative în resurse pentru succes!