Regresia in vieti anterioare - intre mit si adevar

 

Subiectul existentei unor vieti anterioare a fost si ramane o mare controversa pentru publicul larg. Exista cu adevarat? Iar daca exista, atunci cum "arati" intr-o viata anterioara? Cu ce informatii de acolo te poti intoarce in prezent?

Am ajuns sa descopar experienta vietilor anterioare intr-un mod indirect, lucrand sedinte de hipnoza impreuna cu clientii mei. Folosesc regresia hipnotica in peste 90 % din sedintele de lucru, in special pentru a gasi cauzele unor probleme: fie ca este vorba de inceputul unui obicei nociv, cum ar fi mancatul in exces, fumatul sau dependenta de alcool, fie pentru a gasi momentul aparitiei unor probleme emotionale.

Regresia hipnotica este tehnica ce permite unei persoane sa acceseze perceptiile pe care le-a avut intr-un anumit moment al vietii - indiferent cat de devreme a avut loc acea situatie.

In general, problemele dificil de inlaturat isi au originea in intamplari aflate la o varsta foarte frageda: 1-3 ani. Intr-un numar semnificativ din cazurile de regresie lucrate, s-a ajuns pana in perioada prenatala. Insa lucrurile devin greu explicabile atunci cand, mergand putin mai departe, o persoana regreseaza intr-o perioada pe care o percepe ca pe o existenta anterioara.

De unde aceasta perceptie? Chiar daca lucrez de ceva vreme regresii hipnotice, sunt destul de sceptic. Pentru ca exista intotdeuna posibilitatea ca o persoana sa confabuleze (sa creeze o experienta ireala). Insa atunci cand cer detalii, iar aceste detalii vin cu acuratete, fara timp de gandire (de confabulatie), mai ales in ceea ce priveste numele sau obiceiurile epocii respective, incep sa inclin ca experienta este destul de.... reala.

Un element important: de multe ori o persoana se intoarce din experienta unei vieti anterioare cu un anumit grad de constientizare a importantei existentei actuale. Cu alte cuvinte, se pare ca, in unele cazuri exista o legatura intre planurile de existenta din trecut si cel actual.

 

In anumite situatii, exista experiente din care ar fi trebuit ca persoana respectiva sa invete lectii importante de viata.

Din cazurile cu care am lucrat, aceste lectii au fost: intelegerea si iertarea, compasiunea, sacrificiul, recunostinta.

Insa acele lectii urmeaza sa fie invatate intr-o alta viata, pentru ca, in viata actuala apar tiparele unor imprejurari similare.....

De regula finalizez experienta unei regresii intr-o viata anterioara astfel: “Intr-un moment vom merge mai departe catre o alta existenta. Insa, mai intai, as vrea sa privesti inapoi la intreaga ta viata si sa-mi spui care sunt lucrurile pe care le-ai invatat.....”

 

De multe ori primesc raspunsuri surprinzatoare, nu doar pentru mine cat si pentru persoana cu care lucrez. Pentru ca, la sfarsitul sedintei facem impreuna o retrospectiva a experientelor retraite cu ajutorul hipnozei.

In final ramane intrebarea: Este reala regresia intr-o viata anterioara?

Raspunsul este subiectiv... insa impactul acestei experiente este de cele mai multe ori benefic pentru persoana in cauza. Daca aceasta experienta ii poate oferi o imagine mai ampla asupra propriei vieti, daca o ajuta sa-si inteleaga mai bine scopul existentei pe acest pamant, daca o astfel de traire o ajuta sa obtina schimbari pozitive, atunci.... nu conteaza daca este reala sau nu. Cel putin din punctul meu de vedere.

Pentru mine rezultatul conteaza – iar rezultatele pozitive pe care clientii mei le obtin pe parcursul sedintelor, lucrand regresii in vieti anterioare, sunt o dovada suficienta pentru a le folosi in continuare!
COMPLETARE ARTICOL 18.09.2012

Pentru ca o poza face cat 1000 de cuvinte iar un film face cat 1000 de poze, am pregatit 2 sedinte filmate in care folosesc regresia hipnotica pentru a atinge constiinta unor vieti anterioare.

Mai mult, odata ce depasim bariera timp-spatiu, putem calatori la fel de usor si in viitor accesand constiinta unor vieti ulterioare.

In final, doresc sa-i multumesc Mihaelei Calota pentru realizarea acestor demonstratii filmate. Puteti gasi mai multe informatii despre Mihaela la: http://universulinterior.com/

Vizionare placuta!

Regresia hipnotica in vieti anterioare si viitoare–Partea 1

Regresia hipnotica in vieti anterioare si viitoare–Partea 2

COMPLETARE ARTICOL 4.11.2012

Continuam seria regresiilor în vieți anterioare cu o nouă demonstrație. Oana Ștefan ne dezvăluie mai multe informații despre Atlantida – din mai multe perspective: odată ca și observator și apoi ca și personalitate marcantă în societatea atlanților.

Vizionare plăcută!

Regresia hipnotica in vieti anterioare cu Oana Stefan - Altantida

NOU: Cursul online „Explorarea Vieților Anterioare prin   Regresia Hipnotică”

Intrebari .. cu raspuns

Te-ai gandit vreodata sa intrebi ce vrei sa sti? Te-ai gandit vreodata ca este foarte usor sa afli raspunsul la orice intrebare care este cu adevarat importanta pentru tine? Eu am facut-o, mi-am pus cateva intrebari esentiale pentru mine si ghici ce?! Am primit raspuns. Am primit raspunsuri care mi-au ridicat constiinta pe cele mai inalte culmi in aici si acum, am primit raspunsuri frumoase si sublime care mi-au marcat in continuare clipele, care mi-au readus linistea si bucuria in intreaga-mi fiinta, am primit raspunsuri care m-au readus catre sine.

Iti impartasesc cateva din aceste intrebari si raspunsurile mele la ele.

1.      Unde e iubirea?

Am intrebat Sinele : unde e iubirea? Desi nu ma asteptam sa primesc vreuns raspuns, totusi  raspunsul de la Sine incepu sa dea navala peste mine…Si zise Sinele : Iubirea e in tine si in toti, in tot ce te inconjoara si in tot ceea ce este, este in celule si in modul  in care ele functioneaza, in modul in care ele se recreeaza mereu si mereu, este in tot ceea ce este creat, implicit in tot ceea ce omul creeaza, este in modul in care iti curge sangele prin vene si iti oxigeneaza organismul, iubirea este in animale, in copaci, in firul de iarba, in patura de frunze pe care toamna le coloreaza frumos si minunat, mereu si mereu, iubirea este in fulgul de zapada si in picatura de ploaie dar si in lacrima copilului precum si in cea a barbatului dar si in lacrima de fericire de pe obrazul unei femei, iubirea este in mari, in oceane, in rauri si in vai, in pesti si in animale, in insecte si toate vietuitoarele pamantului, iubirea este in scancetul unui copil atunci cand este alaptat de mama, in suspinul femeii imbratisate cu tandrete de barbatul ei, in aerul pamantului, in piatra si in stanca, in arbori si in flori, in rodul pamantului, in valurile Dunarii, in miezul muntilor dar si pe crestele lor acoperite de nori sau de zapada ori pur si simplu sunt cuprinse de razele soarelui,iubirea este  in planete si spatiile dintre ele, in stele, in luna si in galaxii, in univers dar si in multivers, iubirea este in sunete, in muzica, in cuvinte, in ganduri, in actiuni dar si in reactiuni, in zambetul Omului, in curajul sufletului de a experimenta, iubirea este in tot ceea ce facem, in tot ceea ce suntem, in tot gandim caci este iubirea fata de experienta…iubirea este in modul in care doi oameni  se tin de mana, se imbratiseaza ori danseaza, iubirea este in respiratia universului, iubirea este in zi si in noapte, in modul in care ploaia uda pamantul, in modul in care semintele, imbratisate de pamant, incoltesc ca mai apoi sa devina, iubirea este in toata experienta umana si cea Universala, fie ea si duala …iubirea este in tot ceea ce este si in ceea ce nu este, in Creator si in creatia sa precum si dincolo de Creator….

Hooooopa! Zisei eu Sinelui…Cum adica dincolo de Creator? Pai Creatorul nu este tot ceea ce este? Mai exista ceva dincolo de Creator?

Da, raspunse senin Sinele. Mai este ceva dincolo de Creator, mai este ceva ceea ce oamenii numesc  Vidul sau altfel spus mai este nimicul, nemanifestatul care are si el infinitate de posibilitati…si in nimic este iubire desi pare greu de crezut si inteles de minte dar de fapt  Iubirea sta la baza a tot ceea ce este dar si a ceea ce nu este caci din iubire s-a nascut totul….acum am inteles cu adevarat cum ca totul e iubire…

Acum am inteles ca iubirea nu este ceva care trebuie atins, ca nu e nici macar o stare ci ca iubirea este tot ceea ce este. Iubirea este in tot si in toate, peste tot si orice…nu mai cauta iubirea caci nu ai ce gasi…iubirea este! Cauta-te pe tine si ceea ce esti J

2.      Este important sa stiu ce simt, sa inteleg ce simt sau este suficienta simtirea?

Dialog intre Minte si Sine

S : Simt si stiu, nu este ceva care sa nu-mi fie cunoscut

M: Foarte bine, minunat, stiu asta si e perfect asa.

S : Pai nu este perfect asa pentru ca este necesar ca tu sa intelegi si sa sti constient ceea ce  simt si stiu.

M : De ce?

S : Vezi, deja ne intelegem J… acest de ce este ceea ce incerc sa iti transmit.

Pentru ca astfel se sparg barierele inconstientei. In momentul in care un fragment din constientul colectiv, adica tu, “se lumineaza”, transmite informatia in intreg constientul colectiv. Cand tu devii constienta de constiinta de sine, atunci aduci informatia pura in constientul colectiv.

M : Aha! Deci as putea spune ca este unul din motivele pentru care ne intrupam?

S : Exact! Sinele oricum este dar daca mintea nu pricepe nu exista colaborare si deci nici evolutie spre expandarea constiintei. Ceea ce este in Sine este necesar sa ajunga in tot ceea ce este, in cea mai adanca negura, in cea mai slaba forma de constiinta. Asta se poate intampla doar prin “iluminarea” ta.

M : Atunci acesta este marele experiment, de aceea suntem in acest plan atat de dens, acesta este scopul coborarii tale aici si colaborarii noastre? De aceea se spune cunoaste-te pe tine insuti? Caci atunci cand intelegi cu adevarat si este necesar sa intelegi, se modifica constiinta? De aceea se spune sa incepem schimbatrea in noi insine pentru ca ceea ce schimb in mine se reflecta apoi in jurul meu, de fapt vibratia schimbarii se lanseaza in intreg constientul colectiv…asa se petrece practic schimbarea : constientizand constiinta de sine…

S : Bravo, acum suntem una!

3.      Este o minune trupul si iti ofera el experiente minunate?

 Daca nu era acest trup, cum as fi putut saruta pamantul cu talpile, cum as fi putut privi ochii frumosi ai oamenilor, cum as fi putut mangaia alt om, cum as fi putut saruta fruntea nepotelei mele, cum as fi putut sa-i cuprind fetisoara in palmele mele…daca nu eram in trup cum as fi putut admira si contempla apusul, cum as fi putut sa vad culorile toamnei, verdeata primaverii, sclipirea apelor in soarele verii, fulgii minunati si florile de gheata ale frumoasei ierni…daca nu eram in trup, cum as fi putut sa ma joc cu copiii lapte gros sau matele incurcate ori ratele si vanatorii si toate celelalte jocuri ale copilariei, cum m-as fi putut bucura atat de mult de venirea vacantei de vara si de ceea ce urma sa se intample atunci?

Daca nu as fi avut trup, cum as fi putut simti iubirea, dezamagirea, furia, compasiunea, durerea, tristetea, lacrima curgandu-mi pe obraji de fericire sau tristete, imbratisarea, sarutul amoros, sarutul prietenesc, sarutul fratesc si cel parintesc, topaiala de fericire sau datul din picioare de nervi, cearta urmata de impacare…Daca nu aveam trup, cum as mai fi putut sa ma bucur la vederea firului de iarba sau a florilor, cum as fi putut imbratisa pomisorii, cum as fi putut calatori pe acest minunat pamant sa vad locurile minunate pe care le-am vazut….dar mai ales daca nu as fi avut trup, cum as fi putut cunoaste oamenii minunati pe care i-am cunoscut pe parcursul vietii, cum m-as fi putut bucura de ei, cum as fi experimentat altfel sa fiu sora, fiica, matusa, cumnata, nepoata, verisoara, prietena, iubita…. cum as fi putut vedea, simti, gusta, pipai, mirosi, auzi…si fara trup cum as fi putut fi eu?

Multumesc si sunt recunoscatoare ca in trup fiind pot experimenta toate acestea si mai multe. Este minunat sa fii minte, trup si suflet, este o calatorie minunata in care sti, simti, experimentezi si  toate odata.

Acum ca ai aflat aceste raspunsuri mai este una foarte importanta care justifica deplin existenta prin actiune.

Ce-ti anima bucuria, ce-ti anima pasiunea?

O anima hotararea, sentimentul ca stiu ce vreau si ca fac acel ce vreau dar ceva maret, ceva care vreau cu adevarat…imi anima bucuria si pasiunea atunci  cand aflu ce vreau cu adevarat iar aceasta bucurie nu ma mai paraseste, imi da forta, imi da energie, imi da incredere, este un joc continuu intre bucurie si pasiune…ma simt implinita, ma simt fericita, ma simt iubire, simt ca si cum as zbura.

Si daca intampini bariere pe drum catre a atinge aspiratia?

Corect, aspiratia este cuvantul corect si nu dorinta…cand ai dorinte, barierele sunt de netrecut pentru ca nu ai acea bucurie amestecata cu pasiunea…cand ai aspiratii, atunci ai o forta de neimaginat, ai o putere de a trece totul, intelepciunea se activeaza instant la fel si iubirea pentru ca aspiratia vine de la ce este pur in tine…devii mai bun, mai iertator mai iubitor, devii, esti una cu sinele…esti plin de compasiune si intelegere,esti centrat, echilibrat, esti in firesc…

Nu este nimic rau in a avea dorinte insa nu uita ca implinirea lor nu iti adduce decat o satisfactie de moment, o nevoie imediata, o nevoie primara.

Aspiratiile sunt cele care dau sens fiintei aici si acum, sunt cele pentru care suntem aici, acum.

… ce bine este, de mult nu am mai simtit asta, de mult nu mi-am mai simtit aripile…pentru ca am uitat, am uitat de sine si de aspiratii care imi fac fiinta sa vibreze…

Namaste!

Oana S.

Iunie 2012

Ce şi cum şi cât îţi permiţi ...

Făcând o intro respectiv retrospecţie, îmi dau seama că mi-am permis foarte multe din ceea ce frica şi mintea au avut ca şi experienţe pentru mine ... în acelaşi timp mi-am permis foarte puţine din tot ceea ce Universul şi iubirea are pentru mine. Ce vrea să însemne asta? Zic eu că totul se trage fie din energia fricii fie din cea a iubirii. Frica, temerile, judecăţile, interpretările, analizele, toate blochează să fi ceea ce eşti cu adevărat în întregime ...deşi sigur că poţi fi crâmpeie din ceea ce eşti, dar atâta timp cât ai “reţineri, restricţii” de la a face ceva spre a te manifesta sunt doar crâmpeie, nu este întregul cel ce se manifestă....pe când iubirea este cea care curge liberă şi te umple, te simţi că un râu nesecat care curge fără să se întrebe de ce, care este fără să se întrebe ce sens are, care, deşi întâmpină în drumul lui pietre, stânci, copaci, munţi, el curge fără să se oprească şi curge pur şi simplu...

Acum înţelegând asta mă întreb şi te întreb pe tine, cel ce citeşti:

Când ţi-ai permis ultima dată să accepţi un compliment, un cadou, un gând frumos, o vorbă bună, o laudă din partea cuiva simţindu-i vibraţia în toată fiinţa ta, adică să te bucuri cu adevărat de acea energie pozitivă, efectiv să te bucuri fără să gândeşti nimic, doar să simţi... când ţi-ai permis ultima oară să oferi o vorbă frumoasă cuiva drag, sau unui străin, să fii ceea ce eşti cu adevărat, să treci dincolo de raţiune şi să te manifeşti exact aşa cum simţi fără a lasă judecătorul din minte să eticheteze acea simţite şi să te oprească...când ţi-ai permis ultima oară să fii cu adevărat iubit/ă şi când ţi-ai permis ultima oară să iubeşti cu adevărat?

Când ţi-ai permis ultima oară să te deschizi în faţa vieţii cu iubire, să primeşti tot ceea ce ţi se cuvine prin drept divin? ...când ai fost ultima oară centrat pe tine şi pe binele tău?....când ai acceptat ultima oară, cu iubire şi preţuire de sine, că meriţi tot ce este mai bun în lume?...când ţi-ai permis să ai încredere totală în tine?

Când ţi-ai permis ultima dată să ai încredere că viaţa lucrează în favoarea şi nu împotriva ta?...când ţi-ai permis ultima oară să te bucuri de tine aşa cum eşti...să te accepţi aşa cum eşti...să te iubeşti aşa cum eşti....să vezi minunăţia fiinţei tale?

Când ţi-ai permis ultima dată să fii aşa cum eşti, să dai drumul trăirilor şi să acţionezi spre evoluţia fiinţei tale? Când ţi-ai permis ultima oară să renunţi la ceva vechi pentru a lăsa loc la ceva nou (obiect, conjunctură, persoană, loc, etc)?

Când ţi-ai permis ultima dată să renunţi la tot ce nu merge în viaţa ta pentru a lăsa loc schimbării în bine?

Când ţi-ai permis ultima oară să îţi asculţi inima şi sufletul, acea înţelepciune plină de iubire şi răbdare care cunoaşte totul şi care ţi-ar îndruma paşii a fi... fericire...

Când ţi-ai permis ultima oară să crezi că Dumnezeu chiar TE IUBESTE ... că tot ce ţi se întâmplă nu este decât alegerea ta...îţi permiţi să fi conştient/ă de toate astea?

Când ţi-ai permis să te laşi purtat de viaţă acordându-i toată încrederea că totul este spre binele tău suprem?

Când ţi-ai permis ultima oară să spui ce ai de zis şi să faci ceea ce simţi fără să te gândeşti la consecinţe ci pur şi simplu să acţionezi precum simţi?...când ţi-ai permis ultima oară să nu mai aduni frustrări că veşnic faci ce trebuie şi nu ceea ce simţi cu adevărat, că mereu eşti altceva decât ceea ce vrei tu să fii? Când ţi-ai permis ultima oară curajul de a fi tu?

Când ai de gând să fi? Când ai de gând să te opreşti din a nu mai fii ceea ce nu eşti? Când ai de gând să îţi primeşti şi să accepţi drepturile divine, să te deschizi la ele fără teamă şi să le primeşti cu iubire şi cu convingerea că meriţi tot ce este mai bun? Când ai de gând să îţi asumi că eşti pictorul propriei vieţi, eşti sculptorul propriei vieţi, eşti compozitorul propriei vieţi...cu alte cuvinte, creatorul propriei vieţi..că alegi să fi sau nu, că alegi să faci sau nu, că alegi să cunoşti sau nu, că totul este alegerea ta...

Când ai de gând să fi în inimă şi să laşi pentru moment mintea şi ce îţi spune ea...doar să fi în inimă, în acea linişte care te vindecă şi care te poartă pe culmi nebănuite şi neînţelese de minte...

Şti omule că noi suntem aici pentru a fi fericiţi? Şti că universul are pentru tine o grămadă de daruri minunate şi abia aşteaptă să te deschizi, să le primeşti? Şti că tot ceea ce ai nevoie pentru a te desăvârşi stă blocat acolo undeva, căci alegerea ta de a nu fi ceea ce eşti împiedică manifestarea acelor energii minunate în viaţa ta?

Când ai de gând să te iubeşti într-atât de mult încât să-ţi permiţi să fii sănătos, echilibrat, fericit, prosper, luminos, iubitor? .. cu adevărat...

Imaginează-ţi un tablou care trebuie pictat...nu este nimic decât pânza albă...tu alegi ce să pictezi şi cât de frumos şi cât de bogat şi cât de colorat şi cât de luminos...tu pui pe pânză totul, tu alegi culorile, tu alegi luminozitatea, tu alegi umbrele, tu alegi peisajele, tu alegi personajele, tu alegi măştile... asta faci cu viaţa ta...

...şi acum dacă ar fi să pictezi ceva, ce ai alege să pictezi? Cum ar suna muzica vieţii pe care vrei să o trăieşti dacă ar trebui să o compui tu? Aşa îţi este viaţa, cât îţi permiţi să fi, atâta eşti, căci doar tu alegi, nu-i asa? Cât crezi în adâncul fiinţei tale că meriţi atâta meriţi...cât crezi în adâncul fiinţei tale că poţi să ai, atâta ai....cât crezi în adâncul fiinţei tale că poţi, atâta poţi....cât crezi în adâncul fiinţei tale că poţi primi, atâta primeşti...

Permite-ţi să fi cea mai grandioasă şi măreaţa şi minunată creaţie a ta...co-crează cu divinitatea din tine şi totul este bine!

Eu merg pe acest drum şi te invit să faci şi tu paşi, să crezi în Fiinţa ta, în Divinitatea ta, în Viaţa şi în Univers, să fii plin de Lumină şi Iubire :)

Namaste!

Oana Ştefan

A fi acasa

Ai mai auzit desigur aceasta propozitie sau expresie, in sens spiritual...si eu si nu numai atat dar o si experimentez cu fiecare clipa cand imi ascult sufletul.

Cum vine asta? Simplu. Si pentru ca cei mai multi dintre noi avem momente cand experimentam cel mai adesea “a nu fi acasa”, iti impartasesc cum simt eu cand nu sunt acasa...

 Ai simtit vreodata cum e sa innoti impotriva curentului, la figurat vorbind? Ai simtit cum este cand nimic din ce ai asteptat nu se intampla? Ca nimic nu se leaga in jurul tau? Ca depui eforturi de multe ori inumane pentru ca ceea ce ti-ai propus sa duci la bun sfarsit? Ai simtit un dor de altceva desi crezi ca esti foarte bine cu acest ceva pe care il ai acum ( viata ta cu tot ce e in ea)...ai mai experimentat  simtirea ca nu esti unde ar trebui sa fii, in locul potrivit, la momentul potrivit, cu oamenii potriviti? Ai simtit ca nu esti in largul tau acolo unde esti?

 Asta si multe asemenea simtiri inseamna ca nu esti acasa, insemana ca nu esti pe drumul tau si nu inseamna neaparat ca ai un drum predestinat ci inseamna ca din posibilitatile infinite de a crea o viata minunata pentru tine, tu ai ales posibilitatea sau posibilitatile care nu iti sunt deloc prielnice in acel moment  al evolutiei tale...

Dar macar stim sa identificam daca ne aflam pe drumul cel bun  sau nu?

Dar daca  inversam cele de mai sus,  le transformam in ceea ce inseamna a fi acasa, a fi una cu sufletul tau, a-i asculta intelepciune si a-i urma “pasii” spre a fi.... fericire...

Sau altfel spus, a fi acasa este si atunci cand te iubesti cu adevarat iar asta inseamna ca  iti acorzi dreptul la liniste, prosperitate, bucurie si fercire, drept divin si inalienabil al fiintei umane. Atunci cand te iubesti cu adevarat esti in legatura constienta cu sufletul tau si atunci sti exact ce sa faci, cum sa faci, unde sa fii, in care moment...Atunci cand te iubesti cu adevarat iti oferi acele experiente de care iti este dor si care te propulseaza in evolutia ta...Atunci cand te iubesti cu adevarat te si pretuiesti cu adevarat si iti oferi tot ceea ce intreaga ta fiinta  are nevoie sa fie, sa faca, sa creeze, sa exprime sa se exprime... si totul curge, curge de la sine fara nici un strop de efort..este ca si cum innoti in rau si raul innoata cu tine la vale si tu innoti cu el, este ca si cum toate portile ti se deschid intr-o clipita si tot ceea ce sufletul tau si-a dorit iti vine in valuri line..totul se schimba intr-o clipa atunci cand te pui pe drumul bun...tot ce ai nevoie sa ai vine, tot ce ai nevoie sa fii esti si totul cu atata usurinta...este sentimentul momentului in care faci ceva ce iti place foarte mult...cu siguranta sunt momente in viata ta cand iti doresti ceva cu tot sufletul si acel ceva vine catre tine foarte usor, aproape ca un miracol...asa cum simti ca ti se potriveste o manusa care ti se potriveste, asa simti si viata cand esti in acord cu intrega-ti fiinta, asa simti tot in jurul tau...

Acum intreaba-te tu cititorule, ce simti? Asculta-ti inima in tacere si ea iti va sopti daca ii este bine sau nu...intreaba-ti sufletul daca ii este bine, daca se simte liber, fara frica, fara temeri doar iubire si dorinta de a experimenta si de a se experimenta in cele mai frumoase feluri...cititorule, fii sincer fata de intreaga-ti fiinta, esti tu fericit acolo unde esti acum? Esti convins ca asta este tot ce poti tu? Esti convins  ca nu exista mai mult decat atat, acel ceva care sa te faca sa exprimi starea de liniste si iubire si libertate deplina?

Intreaba-te, raspunde-ti si daca este cazul actioneaza...eu asa fac...te incurajez cu toata iubirea mea sa fii tu si sa exprimi cea mai mareata versiune a ta prin a o crea impreuna cu sufletul tau... si te asigur ca totul va curge precum raurile curg din munti cand se topeste zapada, si creeaza minunata primavara...

Atunci cand ai linistea in suflet, multumirea si satisfactia vietii tale, inseamna ca este bine, esti bine, esti acolo, la locul potrivit, momentul potrivit, oamenii potriviti...Iubeste-te si pretuieste-te cu adevarat si intregul Univers iti va fi recunoscator, iti va raspunde cu aceeasi iubire si pretuire!

Namaste!

Oana Stefan