Ce şi cum şi cât îţi permiţi ...

Făcând o intro respectiv retrospecţie, îmi dau seama că mi-am permis foarte multe din ceea ce frica şi mintea au avut ca şi experienţe pentru mine ... în acelaşi timp mi-am permis foarte puţine din tot ceea ce Universul şi iubirea are pentru mine. Ce vrea să însemne asta? Zic eu că totul se trage fie din energia fricii fie din cea a iubirii. Frica, temerile, judecăţile, interpretările, analizele, toate blochează să fi ceea ce eşti cu adevărat în întregime ...deşi sigur că poţi fi crâmpeie din ceea ce eşti, dar atâta timp cât ai “reţineri, restricţii” de la a face ceva spre a te manifesta sunt doar crâmpeie, nu este întregul cel ce se manifestă....pe când iubirea este cea care curge liberă şi te umple, te simţi că un râu nesecat care curge fără să se întrebe de ce, care este fără să se întrebe ce sens are, care, deşi întâmpină în drumul lui pietre, stânci, copaci, munţi, el curge fără să se oprească şi curge pur şi simplu...

Acum înţelegând asta mă întreb şi te întreb pe tine, cel ce citeşti:

Când ţi-ai permis ultima dată să accepţi un compliment, un cadou, un gând frumos, o vorbă bună, o laudă din partea cuiva simţindu-i vibraţia în toată fiinţa ta, adică să te bucuri cu adevărat de acea energie pozitivă, efectiv să te bucuri fără să gândeşti nimic, doar să simţi... când ţi-ai permis ultima oară să oferi o vorbă frumoasă cuiva drag, sau unui străin, să fii ceea ce eşti cu adevărat, să treci dincolo de raţiune şi să te manifeşti exact aşa cum simţi fără a lasă judecătorul din minte să eticheteze acea simţite şi să te oprească...când ţi-ai permis ultima oară să fii cu adevărat iubit/ă şi când ţi-ai permis ultima oară să iubeşti cu adevărat?

Când ţi-ai permis ultima oară să te deschizi în faţa vieţii cu iubire, să primeşti tot ceea ce ţi se cuvine prin drept divin? ...când ai fost ultima oară centrat pe tine şi pe binele tău?....când ai acceptat ultima oară, cu iubire şi preţuire de sine, că meriţi tot ce este mai bun în lume?...când ţi-ai permis să ai încredere totală în tine?

Când ţi-ai permis ultima dată să ai încredere că viaţa lucrează în favoarea şi nu împotriva ta?...când ţi-ai permis ultima oară să te bucuri de tine aşa cum eşti...să te accepţi aşa cum eşti...să te iubeşti aşa cum eşti....să vezi minunăţia fiinţei tale?

Când ţi-ai permis ultima dată să fii aşa cum eşti, să dai drumul trăirilor şi să acţionezi spre evoluţia fiinţei tale? Când ţi-ai permis ultima oară să renunţi la ceva vechi pentru a lăsa loc la ceva nou (obiect, conjunctură, persoană, loc, etc)?

Când ţi-ai permis ultima dată să renunţi la tot ce nu merge în viaţa ta pentru a lăsa loc schimbării în bine?

Când ţi-ai permis ultima oară să îţi asculţi inima şi sufletul, acea înţelepciune plină de iubire şi răbdare care cunoaşte totul şi care ţi-ar îndruma paşii a fi... fericire...

Când ţi-ai permis ultima oară să crezi că Dumnezeu chiar TE IUBESTE ... că tot ce ţi se întâmplă nu este decât alegerea ta...îţi permiţi să fi conştient/ă de toate astea?

Când ţi-ai permis să te laşi purtat de viaţă acordându-i toată încrederea că totul este spre binele tău suprem?

Când ţi-ai permis ultima oară să spui ce ai de zis şi să faci ceea ce simţi fără să te gândeşti la consecinţe ci pur şi simplu să acţionezi precum simţi?...când ţi-ai permis ultima oară să nu mai aduni frustrări că veşnic faci ce trebuie şi nu ceea ce simţi cu adevărat, că mereu eşti altceva decât ceea ce vrei tu să fii? Când ţi-ai permis ultima oară curajul de a fi tu?

Când ai de gând să fi? Când ai de gând să te opreşti din a nu mai fii ceea ce nu eşti? Când ai de gând să îţi primeşti şi să accepţi drepturile divine, să te deschizi la ele fără teamă şi să le primeşti cu iubire şi cu convingerea că meriţi tot ce este mai bun? Când ai de gând să îţi asumi că eşti pictorul propriei vieţi, eşti sculptorul propriei vieţi, eşti compozitorul propriei vieţi...cu alte cuvinte, creatorul propriei vieţi..că alegi să fi sau nu, că alegi să faci sau nu, că alegi să cunoşti sau nu, că totul este alegerea ta...

Când ai de gând să fi în inimă şi să laşi pentru moment mintea şi ce îţi spune ea...doar să fi în inimă, în acea linişte care te vindecă şi care te poartă pe culmi nebănuite şi neînţelese de minte...

Şti omule că noi suntem aici pentru a fi fericiţi? Şti că universul are pentru tine o grămadă de daruri minunate şi abia aşteaptă să te deschizi, să le primeşti? Şti că tot ceea ce ai nevoie pentru a te desăvârşi stă blocat acolo undeva, căci alegerea ta de a nu fi ceea ce eşti împiedică manifestarea acelor energii minunate în viaţa ta?

Când ai de gând să te iubeşti într-atât de mult încât să-ţi permiţi să fii sănătos, echilibrat, fericit, prosper, luminos, iubitor? .. cu adevărat...

Imaginează-ţi un tablou care trebuie pictat...nu este nimic decât pânza albă...tu alegi ce să pictezi şi cât de frumos şi cât de bogat şi cât de colorat şi cât de luminos...tu pui pe pânză totul, tu alegi culorile, tu alegi luminozitatea, tu alegi umbrele, tu alegi peisajele, tu alegi personajele, tu alegi măştile... asta faci cu viaţa ta...

...şi acum dacă ar fi să pictezi ceva, ce ai alege să pictezi? Cum ar suna muzica vieţii pe care vrei să o trăieşti dacă ar trebui să o compui tu? Aşa îţi este viaţa, cât îţi permiţi să fi, atâta eşti, căci doar tu alegi, nu-i asa? Cât crezi în adâncul fiinţei tale că meriţi atâta meriţi...cât crezi în adâncul fiinţei tale că poţi să ai, atâta ai....cât crezi în adâncul fiinţei tale că poţi, atâta poţi....cât crezi în adâncul fiinţei tale că poţi primi, atâta primeşti...

Permite-ţi să fi cea mai grandioasă şi măreaţa şi minunată creaţie a ta...co-crează cu divinitatea din tine şi totul este bine!

Eu merg pe acest drum şi te invit să faci şi tu paşi, să crezi în Fiinţa ta, în Divinitatea ta, în Viaţa şi în Univers, să fii plin de Lumină şi Iubire :)

Namaste!

Oana Ştefan